Aș vrea să am propria mea poezie o poezie care să mă ierte că nu am luptat cu oricine pentru pasiunile mele care să nu mă doară și să nu mă judece care să știe că vina nu se dă toată pe altcineva ci se împarte. Aș vrea să am o poezie născută din mâna mea care să îmi fie casă și apoi mormânt pe care să o citesc și atunci când nu o să mai fac față cuvintelor pe care acum le iubesc atât de mult care să fie undeva între cuvânt și tăcere. Aș vrea o poezie pătrată, ca un chenar în care timpul nu scade, ci crește care să știe că poți iubi o dată, de două, de trei ori și de fiecare dată cu aceeași intensitate.
