albastru
aș vrea să văd marea
ce zi lungă
am dormit prea puține ore
mi-aș dori un câine
Category: Poezie
Am crezut că se va topi o dată cu iarna. Că nu va rătăci cu mine, prin mine, când eu mă pierd de mine însămi.
Sunt din nou o fetiță abandonată
Care se joacă cu păpușile.
Dacă ar fi să păstrez o singură frică
în viața mea
Ar fi accea că o să îmi pierd cuvintele.
Vreau să nu am niciun loc spre care să mă grăbesc.
Vreau să nu mă aștepte nimeni.
Vreau să nu mi se ceară explicații
și să nu creez așteptări.
Aș vrea să am propria mea poezie
o poezie care să mă ierte că nu am luptat cu oricine
pentru pasiunile mele
care să nu mă doară și să nu mă judece
care să știe că vina nu se dă toată pe altcineva
ci se împarte.
Alergăm după oameni blânzi, după idei și chipuri
Alergăm pentru că avem ceva bun în noi
și pilda talanților.
Alergăm ca să ne ascundem și ca să fim găsiți
Alergăm ca să devenim și ca să rămânem.
A fost
Ca o zi cu zăpadă de iulie
Ca o noapte fără întuneric.
A fost
Ca al cincilea anotimp
Ca un câmp de maci albaștri.
Uneori am gânduri blamabile şi vinovate,
ruşinoase
şi gânduri naive şi oneste,
ireproşabile.
am bucăţi de gânduri şi gânduri întregi
am propriile mele gânduri şi gândurile altora
am gândurile părinţilor mei.
Pe degete am învăţat să socotim mai întâi 2+2, apoi bolile, mizeriile, desfătările şi mulţumirile.
Cu degetele chemăm şi alungăm.
Cu degetele arătăm strâmb.