Cartea începe cu ziua în care Tina este concediată. Atunci când echilibrul este precar, orice schimbare îl poate reduce la zero, astfel că, după concediere, Tina nu reușește să își mai pună ordine în viață.
În Daphnia cunoaștem o fată de 19 ani care, în 1992, merge din Brăila la Chișinău ca să facă jurnalism. Chișinăul este doar începutul, pentru că apoi tânăra își continuă devenirea în București.
“Nimic nu este întâmplător” ar putea fi numele mai simplu al cărții. O iubire-suflete-pereche care se simte așa cum mi-ar plăcea să ne imaginăm cu toții iubirea: caldă, curată și, mai ales, inevitabilă.
Am crezut că se va topi o dată cu iarna. Că nu va rătăci cu mine, prin mine, când eu mă pierd de mine însămi.
Trei femei care locuiesc într-un singur corp, de la care nu se așteaptă nici ceartă, dar nici armonie, comparând situația cu Chirac și Mitterrand, care s-au certat ca o ceată de femei, deși tot ceea ce aveau de împărțit era Franța.
Deci care este treaba cu biografiile romanțate? Un hibrid între realitate și ficțiune sau o zonă gri între literatură de beletristică și istorie literară.
„Ia-i unui bărbat îndrăgostit femeia care i se plimbă prin vise și ai declanșat haosul”, ne avertizează încă de la început autorul. Narațiunea începe cu Alex și Ada, doi tineri ce par să trăiască o poveste frumoasă de iubire. Basmul durează, însă, exact trei pagini.
Sunt din nou o fetiță abandonată
Care se joacă cu păpușile.
Donnatela este imaginea eșecului unei întregi societăți. Mai exact cea din anii ’90, caracterizată de o libertate alterată de lipsă de viziune, șomaj, alcoolism, sărăcie și o goană absurdă după îmbogățire.
Romanul este scris la persoana întâi, din perspectiva Giovannei și începe cu afirmația „Cu doi ani înainte să plece de acasă, tata i-a spus mamei că sunt foarte urâtă”.