I judge books by their covers #asasunteu
V-ați gândit ce se întâmplă cu un autor atunci când cea mai iubită și muncită operă a lui este desființată fără milă de cel mai îndârjit critic literar? Ei bine, uite că Radu Găvan s-a gândit, și ne spune și nouă în povestea care a dat și titlul cărții. Autorul a scris o radiografie cât se poate de reală a lumii literare în câteva proze scurte.
Poate că am învățat totuși ceva din istorie: cum să uităm rapid chiar și cele mai rușinoase și monstruoase lucruri. Citiți Primăvara la Bug. Nu pentru că e confortabil, ci tocmai pentru că nu este.
Deși urmărește schema basmului clasic, Ramona Gabăr reconfigurează lucrurile și ne arată o nouă față a genului, o versiune actualizată, mai deschisă și incluzivă. Personajele nu mai urmează tipare rigide. Identitățile sunt fluide, iar femeile își revendică dreptul la educație și roluri egale.
In memoriam este o carte despre iubire în timpul Primului Război. În fața războiului și a morții, așa-zisa crimă a iubirii dintre două persoane de același sex pălește, devenind o vină absurdă într-o lume în care adevărata tragedie este pierderea umanității.
Remus Boldea ne arată câtă viață se ascunde în spatele unor existențe aparent banale. Cât de multe lucruri trăim și cât de intens o facem, cu toate că la finalul zilei fiecare dintre noi ar putea să jure că viața lui este cea mai plictisitoare din lume.
Ferenike este un roman autobiografic. Urmărim povestea Doinei Ruști, din primii ani de viață, până în anul 1968, când are loc moartea tatălui, un adevărat cutremur emoțional care îi împarte autoarei iremediabil viața în înainte și după. Un roman strălucitor,
Doi frați din Timișoara se hotărâsc să închirieze un velier și să plece în prima lor aventură pe mare. Scapă ei de corupție și violență? Dar de iubire? Este vorba despre multe căutări în acest roman, despre ce înseamnă siguranța și despre cum ajungem să ne dorim mereu ceea ce ne lipsește.
Cei trei protagoniști sunt din Timișoara, au în jur de treizeci de ani și, deși sunt suficient de înstăriți pentru a trăi în confort, cu toții se confruntă cu senzația neîmplinirii și a singurătății. Beatris Serediuc vine cu un fel de literatură incisivă și acidă. Parcă se joacă atunci când scrie și nu se teme de cuvinte care mușcă și zgârâie.
O poveste de dragoste trăită ca un fel de revoluție personală, desfășurată pe fundalul frământărilor politice din vara lui 2012. Fie că ne place sau nu, iubirea și familia se pot transforma foarte ușor în refugii toxice și bolnave.
Într-un astfel de joc, ar fi aproape naiv să ne gândim că cineva ar avea șanse la fericire.
Rodica Ojog-Brașoveanu nu a început să scrie din nefericire, ci dintr-un infinit talent și multă iubire. O dansatoare la pix, pe care scrisul o bucură și o împlinește. Totuși, în ciuda unei vieți care a părut mereu trăită cu o inconștiență adolescentină, în Rodica a existat mereu un adult atent și vigilent la toată nedreptatea și răul din jur.