Până la urmă și azi suntem femei.
Cu părul nostru ba lung,
ba scurt
azi negru,
mâine roșu.
Chiar dacă ne-am scurtat rochiile
și am vrut și noi pantaloni.
Acum purtăm
ba rochii prea scurte cu umerii goi,
ba pantaloni strâmți
rupți în genunchi.
Chiar dacă vrem să muncim în rând cu voi
să fim și noi doctori, militari,
șoferi sau chiar șomeri.
Și vrem să ne dăm cu părerea,
vorbind
ba prea tare,
ba prea încet.
Chiar dacă din
supuse
și infinit răbdătoare
acum suntem cum alegem:
ba orgolioase,
ba umile
drepte sau
prefăcute
Neglijente sau
foarte calculate.
Până la urmă și noi suntem femei,
Fiice,
mame,
soții și iubite
Ceea ce azi e mult mai
complicat.
