I judge books by their covers #asasunteu
Rodica Ojog-Brașoveanu nu a început să scrie din nefericire, ci dintr-un infinit talent și multă iubire. O dansatoare la pix, pe care scrisul o bucură și o împlinește. Totuși, în ciuda unei vieți care a părut mereu trăită cu o inconștiență adolescentină, în Rodica a existat mereu un adult atent și vigilent la toată nedreptatea și răul din jur.
Oamenii par să aleagă întotdeauna calea auto-distrugerii. Suntem fragili și plini de conflicte. Ne refugiem în noi și uităm să mai privim în afară. Privim afară și uităm de ceea ce este înăuntru. Nu ne găsim locul. Ne dăm totuși seama de momentul în care l-am avut și l-am pierdut.
Să se salveze prin educație și prin iubire, pare a fi ceea ce Letiția încearcă, rămânând întotdeauna conștientă de lumea și regimul în care trăiește. Un roman ce trebuie citit. De neratat.
Simona Goșu a scris un roman valoros, supus unui singur și mare risc – acela de a nu fi judecat de cititor superficial, prin prisma antipatiei pe care Stela o poate provoca dacă nu este privită cu puțină înțelegere.