Dacă am lacrimi în ochi, oare se întâmplă pentru că ești moartă, sau pentru că eu trăiesc? Ar trebui să-ți dedic această poveste, dar știu că nu mai ești nicăieri, așa că-ți vorbesc doar printr-un artificiu literar. În rest, asta nu este cu adevărat povestea ta, ci doar o poveste inspirată de noi două. Tu nu erai Andrée, eu nu sunt această Sylvie care vorbește în numele meu.
Am citit Inseparabilele acum mai bine de un an. Nu știu cu siguranță de ce am decis să scriu despre ea tocmai acum, dar sunt convinsă că știu unul dintre motive. În ultima vreme m-am gândit mult la prietenie; la faptul că nu am știut întotdeauna să rămân aproape de oamenii pe care i-am considerat importanți pentru mine.
Cartea are accente autobiografice. Deși protagonistele cărții sunt Sylvie Lepage și Andrée Gallard, cartea spune povestea relației dintre Simone de Beauvoir și Zaza Lacoin. Deși tema centrală a cărții este prietenia dintre cele două, pentru mine Inseparabilele a rămas una dintre cele mai fascinante povești de iubire.
Andrée și Sylvie se cunosc la vârsta de nouă ani, la școală. Chiar dacă sunt diferite – Andrée este îndrăzneață și veselă, iar Sylvie este timidă și conservatoare – cele două devin inseparabile. Ambele fete sunt inteligente și ambițioase, dar sufocate de așteptările pe care cei din jur le au de la ele. Treptat, Simone reușește să se elibereze de convențiile impuse de ceilalți, în timp ce Zaza rămâne captivă în universul limitat al familiei sale; îi sunt interzise studiile universitare și practicarea unei profesii.
Unul dintre lucrurile care mi-au rămas întipărite în minte este dragostea pe care Sylvie i-o poartă prietenei sale. Aceasta îi este devotată total și o admiră. Referindu-se la Zaza, Simone de Beauvoir scrie că “Din ziua în care te-am cunoscut, ai fost totul pentru mine”. Tot ea spune că “Abia când m-am comparat cu Zaza mi-am deplâns amarnic banalitatea”.
Pentru iubitorii lui Simone de Beauvoir, cred că valoarea cărții stă dincolo de aceste lucruri. Inseparabilele prezintă o perioadă importantă din copilăria și adolescența autoarei, dar și modul în care relația cu Zaza i-a modelat viața, influențându-i concepțiile despre inegalitatea dintre sexe și despre credință. Nu în ultimul rând, cartea este și un manifest feminist pentru dragoste și pentru liberatate.
Este o carte pe care o recomand tuturor celor care au nevoie să își amintească de cel mai bun prieten – cel pe care de cele mai multe ori îl neglijăm fiind prea ocupați cu obiceiurile noastre absurde – și de faptul că fiecare prietenie are propriile reguli. Deși lucrurile se schimbă, există aceste constante în viețile noastre numite prieteni, care în orice situație vor fi mereu acolo să ne învețe drumul înapoi spre noi.
Am spus acum ceva timp că eu mi-am cunoscut cea mai bună prietenă la o vârstă cu soare infinit, ocean şi nopţi cu stele. Adevărul este că încă învăț să o cunosc și mă ard gândurile de nelinişte că va fi un mâine în care eu nu voi şti ce să fac fără ea.
