Despre Sanatoriul aș putea spune doar la pomul lăudat să nu mergi cu sacul și să mă opresc aici.
Sunt puține lucruri care mă entuziasmează mai mult decât așteptarea unei cărți. Sanatoriul a reușit să îmi creeze mari așteptări; nu atât cartea în sine sau autoarea, cât mai ales toate pozele din online. De obicei cărțile din colecția ARMADA nu m-au dezămăgit, așa că, iată încă un argument în favoarea marii așteptări.
De obicei nu îmi place atunci când coperta unei cărți îmi induce o imagine pentru unul dintre locurile în care se desfășoară acțiunea, dar de data aceasta trebuie să recunosc: imaginea de pe copertă este destul de reușită și nu m-a deranjat deloc să îmi imaginez toată acțiunea petrecându-se acolo.
Am început cartea asta cu un entuziasm imens, deci pot spune că am avut cumva starea potrivită pentru ea.
Povestea este una destul de sumbră. Hotelul Le Sommet, acolo unde se petrece toată povestea, a fost la origini un spital pentru persoanele bolnave de tuberculoză. Elin, personajul principal (și detectiv), se află într-un sejur la acest hotel. Și desigur că încep să dispară persoane – prima dispariție (petrecută cu câțiva ani în urmă) fiind cea a unuia dintre cei doi parteneri care au investit în recondiționarea și transformarea spitalului.
Cartea pare cumva să aibă tot ceea ce ți-ai putea dori de la un thriller: atmosfera este apăsătoare, spațiul în care se desfășoară acțiunea este unul cu un trecut sumbru, iar personajele sunt suficient de bine conturate cât să bănuiești pe toată lumea, dar să nu ai nicio siguranță pentru nimeni. Cred că problema romanului începe undeva la jumătatea acestuia, atunci când începe să nu mai fie atât de concis. Acțiunea pare că merge în prea multe direcții, astfel încât la final nici autoarea nu mai reușește să “le adune” pentru a crea un final cât de cât credibil. Pentru mine finalul a fost prea puțin plauzibil, prea puțin exploatat și în principiu prea puțin.
Totuși, finalul lasă loc și pentru o continuare a poveștii, iar ceea ce este și mai ciudat este că probabil voi citi și următoarea carte dacă se va publica. Cred încă în potențialul enorm pe care îl avea thriller-ul la început și sper să îl regăsesc în următoarea carte din serie. Să spunem că și cărțile merită o a doua șansă.
