Dacă există ceva care ne rănește sentimentele când suntem mici, este să ni se spună asta, iar să fii exclus cu un “nu e treaba ta” este chiar și mai greu de suportat.
Cred în faptul că dacă citești constant, modul în care îți alegi cărțile nu este deloc întâmplător. O să ajungi să alegi de fiecare dată cărțile de care ai nevoie în acel moment din viața ta.
Când am citit Micuțele doamne, în schimb, mi-am dat seama că nu citesc această carte pentru mine de azi, ci pentru mine din trecut, lucru care m-a făcut să mă întreb de ce am ales tocmai această carte. Deși ne gândim destul de des la cei care urmează să devenim, nu vorbim prea des cu cei care am fost în trecut, deci Micuțele doamne a realizat pentru mine un lucru remarcabil.
Dacă te decizi să citești cartea după (cel mult) adolescență, atunci cel mai sigur o să îți placă doar dacă ești o persoană idealistă sau dacă măcar o parte din tine poate încă să spere că există o lume desăvârșită, în care toate lucrurile se termină inevitabil cu bine și chiar și cele mai grele situații sunt privite cu speranță și demnitate.
Cartea urmărește povestea surorilor March: Jo, Beth, Meg și Amy. Probabil că ordinea în care le-am enumerat nu este întâmplătoare, având în vedere faptul că am empatizat mai mult cu unele dintre surori, dar în majoritatea timpului le-am plăcut pe toate în mod egal. Nu există neapărat foarte multă intrigă sau acțiuni ieșite din comun; este urmărită viața de zi cu zi a celor patru fete, care au rămas doar cu mama lor, după ce tatăl a ales să plece la război.
Cele patru fete sunt mai întâi de toate prietene și nu cred că am citit vreodată un roman în care să fie expusă atât de frumos relația dintre surori. Deși sunt foarte diferite și cumva fiecare soră are o preferată, ele formează un întreg și sunt gata oricând să se ajute.
Ce mi-a plăcut în mod deosebit la această carte este că debordează de sinceritate; este caldă, este despre familie, este inocentă și profund nevinovată. Este toate lucrurile pe care în timp ori le pierzi, ori alegi să le schimbi pentru a te adapta la o lume în care nu este mereu loc pentru ele. Sunt și lucruri care nu mi-au plăcut în mod deosebit, dar sunt lucrurile normale la care te poți aștepta având în vedere că acest roman a fost scris acum 150 de ani.
În concluzie, nu știu dacă aș recomanda oricui această carte, dar având în vedere că a rezistat atâția ani, cel mai sigur va ajunge la cine trebuie și singură la momentul potrivit.
