Pentru prima dată am văzut această carte pe Instagram și am pus-o pe lista de citit fără să o mai caut pe Goodreads pentru a afla ce se spune despre ea. Am mai spus și cu alte ocazii că sunt un mare fan al titlurilor inconfortabile și nu mă dezic. Mai interesant este că am găsit cartea total întâmplător la un târg, atunci când alte cărți mă făcuseră să o las pe mai târziu. Pe scurt, cartea este la fel de luptătoare ca și autoarea ei. .
Nu credeam că o singură carte poate să cuprindă atât de multe subiecte greu de acceptat și de digerat. Este ca și cum Antonella a reușit imposibilul (de mai multe ori). Am văzut câteva păreri despre carte care spun că este “povestea unei femei transgender care își povestește experiența ca lucrătoare sexuală”. Eu spun că nu este vorba despre asta; eu spun că Antonella trage un semnal de alarmă; ea vorbește despre împăcarea cu un sine neacceptat și neînțeles de alții și o spune cu o voce puternică. Nu (se) plânge și nu încearcă să îți fure o lacrimă. În spatele ei nu cântă viori si nici nu se prezintă ca fiind o victimă. Într-un final este vorba doar despre alegeri, iar Antonella le prezintă pe ale ei fără teama de a fi judecată.
Am amânat mult să scriu despre această carte pentru că de obicei evit subiectele controversate, dar mi-am dat seama că de fapt, nici nu vreau să scriu mai multe despre cartea Antonellei. Vreau doar să te provoc să o citești. Te provoc să o citești de la primul până la ultimul rând fără să judeci ceva ce nu reușești să înțelegi.
Pe mine cartea m-a ajutat să îmi confirm că deși nu pot înțelege multe lucruri, pot cel puțin să le accept și acesta este modul meu de a spune în povestea tuturor: I have done my part.
