Hai să vorbim despre cărți
-
Big in Japan, despre durerea de a trăi și foarte multă tandrețe
Lucrurile nu sunt niciodată atât de rele pe cât par, dar nici atât de bune pe cât sperăm. Cu asta am încheiat eu romanul lui Cosmin Leucuța. Big in Japan este un cheatsheet despre ceea ce viața îți oferă. O carte scurtă despre durere și foarte multă tandrețe.
-
Sindromul picioarelor neliniștite, romanul de care m-am îndrăgostit
Eroina Ioanei Unk privește iubirea și relațiile din unghiuri aprope imposibile, cu intensitate, manie și obsesie. Probabil că și trăiește tot ceea ce gândește, dar nu în asta stă miza cărții, ci într-o obsedantă căutare a iubirii – dincolo de pierdere, suferință și trădare.
-
Anul în care nu am murit – Carmen Uscatu
Chiar înainte de a se căsători, Carmen Uscatu supraviețuiește unui accident în care pierde unul dintre cei mai iubiți oameni. Vindecarea nu este ușoară. Fizic are parte de multe complicații și dureri care ar fi putut fi evitate sau ameliorate dacă sistemul medical românesc nu ar fi fost atât de trist și de sumbru.
-
Hana – Alena Mornštajnová
Hana mi-a amintit că putem confunda cu ușurință puterea de adaptare cu dezumanizarea și că este întotdeauna mai ușor să întoarcem capul. Mi-a amintit cât de mult contează pentru fiecare dintre noi să ne găsim scuze, fiind suficient de josnici încât să întoarcem toată ranchiuna împotriva victimelor, doar pentru a nu ajunge să ne urâm…
-
Așa cum v-am iubit eu – Iris Spiridon
Aparențele ascund o armată de demoni. Despre căutări ce nu se termină niciodată, abuz, atașament toxic, narcisism, manipulare și imposibilitatea asumării propriei identități – totul în numele a ceea ce am putea numi iubire și a dorinței de a găsi fericirea și a fi salvat, indiferent de răul pe care îl faci celorlalți.
-
Fără instrucțiuni de folosire – Ioana Burtea
“Poveștile personale pot fi o cheie către sufletele oamenilor, așa înțelegem lucruri despre lume, povestindu-ne viețile și experiențele”, spune autoarea. O carte de neratat.
-
Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat – Jacqueline Harpman
Patruzeci de femei sunt închise într-o cușcă sub pământ, unde sunt ținute sub supravegherea unor bărbați care niciodată nu vorbesc. Femeile nu știu cum au ajuns acolo. Nu știu dacă este zi sau noapte. Intervalele de somn sunt dictate de diminuarea luminii artificiale. Interacțiunea fizică între acestea interzisă. La fel și intimitatea de orice tip.
-
Sfârșitul lumii e un tren – Daniela Rațiu
Trebuie citită această carte. Trebuie lăsată să lovească, să devoreze, să facă rău și să chinuie. Ca la final să închizi coperta ca pe o ușă grea, pe care vrei să o încui cu lacăte ca să nu iasă monștrii pe care îi adăpostește în spatele ei și să te bucuri.
-
Viața are abonament pe toate liniile – Diana Popescu
Diana Popescu, această neînfricată-spioancă STB, ascultă fără rușine conversațiile celor din jur și le împărtășește cu ceilalți, cei care nu au avut ocazia să le audă. Totuși, nu poate fi acuzată de nimic. Candoarea și amuzamentul cu care le povestește o salvează.
-
5-4-3-2-1
Faci exercițiul 5-4-3-2-1 5 lucruri pe care le vezi 4 pe care le atingi 3 pe care le auzi 2 pe care le miroși 1 pe care îl guști.
-
Nu-mi spune Ana, când lumea mea se destramă – Ramona Păunescu
Autoarea și-a propus să scrie despre frici. Despre traume și relații. Îndrăznesc să spun că și-a dorit să scrie chiar și despre feminism, dar ușor și temperat, pentru că, într-un final, feminismul este despre normalitate.
-
Alionușka – Lilia Calancea
Uite o carte de ficțiune din care ai ce învăța. Câte știm despre Chișinăul anilor ’90? Câte cunoaștem despre transformările pe care le-au simțit oamenii de rând? Cât poți salva cu un ghiozdan din istoria unei țări?