

Emilia Faur scrie despre condiția femeii în România. Deși nu scrie ca să menajeze, am regăsit o oarecare tandrețe în povestea autoarei. Aceasta pare să scrie din dorința de a salva și din nevoia de a proteja.

Azi vin cu un exercițiu de imaginație. Se dau următoarele: titlul – “Hai să ne rujăm împreună”, coperta din imagine, protagoniștii – Ana și Mag, trei sute de pagini, promisiunea unei atingeri tangențiale a subiectului religiei și un autor român contemporan.

Cartea este nominalizarea României la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în anul 2022. Bineînțeles că trebuia să o citesc, așa că m-am aruncat să o fac, convinsă fiind că o să mă îndrăgostesc de ea și că o să o înțeleg de la primul până la ultimul cuvânt.

Către paradis este o carte care vorbește despre inegalitățile sociale, sărăcie, rasism și naționalism, dar și despre percepția oamenilor despre ceea ce înseamnă ideea de familie și nevoia de a proteja oamenii și lucrurile pe care le iubim.

La această carte m-au atras inițial titlul și coperta. Apoi am aflat că romanul a câștigat premiul Goncourt în anul 2016, așa că i-am citit descrierea și am hotărât că merită o șansă.

Cartea m-a făcut să iau noțiunea de iubire și să o analizez meticulos. Am întors-o pe toate părțile, până am înțeles ce a făcut de fapt André Aciman: m-a făcut să cred în povești de iubire care nu se termină niciodată.

Nu numai că mi-a plăcut Fata cu un singur ochi, dar am fost și curioasă să văd cine stă în spatele acestui roman; cine este această autoare temerară și inteligentă care își descrie cartea ca fiind “aproape un thriller”.

Instabil este o carte care își propune să transmită multe și nu se ferește să vorbească despre lucruri pe care de cele mai multe ori încercăm să le ignorăm. Romanul a apărut la editura Humanitas, în colecția dedicată scriitorilor români contemporani

Gene dominante vine ca o dovadă că sensul unei existențe s-ar putea distinge mai bine dacă am reuși să asamblăm într-un singur întreg toate momentele pe care le-am trăit atât noi, cât și familiile noastre.

Coming of age. Dacă ai crescut fără telefon mobil, trebuie să citești asta. Copilărie, adolescență și maturizare. Urmărește viața unui tânăr din Buzău. Povestea are și un ușor fir romantic. Anii 2000.

Contrar imaginii de pe copertă, eu cred că Mihai Radu a scris o carte despre nefericire. Dacă te întrebi ce fel de persoană ajungi după ce viața ciopârțește fără milă din tine, citește această carte.