I judge books by their covers #asasunteu
Roman pentru orice vârstă. Final bitter-sweet. Capitole scurte. Cartea descrie o singură zi din viața a doi tineri, Natasha și Daniel. Cei doi fac parte din familii de imigranți din America și se cunosc în ziua în care Natasha urmează să fie deportată.
Nu m-am gândit niciodată cu ce mă ajută toate cărțile de ficțiune pe care le citesc; poate că o parte din mine a încercat întotdeauna să fugă de realitate și de concret sau poate că acesta a fost modul meu de încerca să învăț cum să fiu empatică cu cei din jur.
Verișoara mea Rachel este un roman scris din perspectiva lui Philip, un tânăr de 24 de ani orfan. Acesta a fost crescut de vărul său, Ambrose Ashley, de care se simte extrem de atașat. Lucrurile se schimbă atunci când Ambrose îi trimite o scrisoare lui Philip prin care îl anunță că a cunoscut-o pe tânăra și fascinanta Rachel cu care la scurt timp se și căsătorește.
Oameni mari este un roman care m-a cucerit prin naturalețe. Autoarea nu forțează lucrurile să se întâmple, astfel că ele curg firesc; o calitate pe care eu o apreciez întotdeauna la o carte. Ea spune povestea Rucsandrei, o profesoară de 36 de ani ce urmează să divorțeze.
Fără abordări sofisticate sau pretențioase, Anida Lasto spune multe folosind cuvinte puține. O carte ușor de înțeles și interesantă pentru orice vârstă, în special pentru persoanele care au avut sau au relații la distanță.
Romanul reunește sub același titlu multe tipologii umane și explorează o gamă foarte largă de teme, fără ca acesta să fie un lucru forțat; de la începuturile eliberării sexuale din secolul XX, până la modul în care un război poate transforma o societate, de la glamour și iubire, până la prietenie și maturizare emoțională
Cititul din sentimentul de vină că nu citești nu cred să fi creat vreodată un cititor fericit. Este groaznic să citești o carte nepotrivită și este și mai rău să citești doar pentru că dintotdeauna școala ți-a spus cât de important este să o faci.
Vreau să nu am niciun loc spre care să mă grăbesc.
Vreau să nu mă aștepte nimeni.
Vreau să nu mi se ceară explicații
și să nu creez așteptări.
Am ales Bigama în primul rând pentru femininul din titlu, apoi pentru autoarea româncă și nu în ultimul rând, evident, pentru una dintre cele mai grozave coperte. Am decis să scriu despre ea pentru că mi-a rămas în minte.
Aș vrea să am propria mea poezie
o poezie care să mă ierte că nu am luptat cu oricine
pentru pasiunile mele
care să nu mă doară și să nu mă judece
care să știe că vina nu se dă toată pe altcineva
ci se împarte.