„Când eram mai mici, eram nedespărțite. Apoi am învățat să ne pierdem una de alta. Era în stare să nu dea niciun semn luni de zile, dar niciodată nu dispăruse atât de multă vreme. Părea că ascultă de un instinct nomad și, când nu îi mai plăcea un loc, nu încerca să-l schimbe, ci îl părăsea.”
Tot timpul m-am gândit că vara nu se scriu cărți, ci mai degrabă se adună povești care urmează să fie scrise.
Pentru mine fiecare vară are cărțile ei și nu se compară nimic în lumea asta cu plăcerea de a citi o carte pe plajă. Dacă anul trecut am ales să îmi petrec concediul împreună cu Lavinia Braniște, anul acesta am ales o scriitoare italiană și decizia a fost mai mult decât potrivită.
Dacă nu aș fi știut cine este autoarea cărții, aș fi fost tentată să cred că citesc o carte scrisă de Elena Ferrante, atât pentru subiectele abordate, cât și pentru atmosfera generală a cărții.
Am aflat ulterior că Borgo Sud este continuarea cărții Cea care se întoarce, însă cartea poate fi citită si independent. Aceasta ne spune povestea a două surori adulte, care nu reușesc să rostească toate lucrurile rămase nespuse de-a lungul unei copilării lipsite de afecțiune și de înțelegere. În același timp sunt prezentate și relațiile acestora și modul în care cele două femei iubesc și sunt distruse de acele iubiri.
De-a lungul timpului am avut de foarte puține ori ocazia de a citi o carte care se concentrează asupra relației dintre două surori și acesta este lucrul care m-a atras cel mai mult la această carte. Mi-a plăcut modul în care cele două surori încearcă să se ajute, într-un mod stângaci din cauza înstrăinării dintre acestea, dar cu devotamentul pe care doar familia îl poate avea.
Borgo Sud mi-a confirmat că, deși de foarte multe sunt deficitare, relațiile dintre surori nu pot fi confundate cu relațiile de prietenie. Cred că distanța, lipsa comunicării și lucrurile nespuse, pot distruge o prietenie, dar niciodată nu vor dezlega legătura puternică care există între două surori. Văd legătura aceasta ca pe un fel de nod, care nu este mereu frumos și uneori chiar ne incomodează, dar nu poate fi nici desfăcut; iar atunci când suntem puși în mijlocul celor mai grele furtuni și vom simți că pământul ne fuge de sub picioare, vor fi nodurile cele care ne vor ține legați de cei care nu ne vor lăsa să ne pierdem.
