Mi se întâmplă de multe ori să aleg cărți (prea) puțin cunoscute.
Nu sunt convinsă de ce fac asta, dar după 26 de ani în care am încercat să mă cunosc și să stau cu mine de vorbă, aș propune trei motive: (1) în general îmi plac drumurile mai puțin bătătorite, (2) nu îmi place să am așteptări pentru a nu fi dezamăgită și (3) chiar cred că există cărți mai puțin cunoscute decât ar merita să fie și mă bucură într-un mod aproape egoist să fiu una dintre puținele persoane care le descoperă.
Deși cele mai multe dintre ele nu m-au dezamăgit, dezavantajul este că nu reușesc să întâlnesc alți oameni care le-au citit pentru a ne confrunta părerile.
Aveam în bibliotecă de ceva timp Oxigen și după îndelungi așteptări am decis să o citesc. Cartea este scrisă de un medic anestezist și prezintă experiența pe care Marie Heaton (medic anestezist) o are după ce nu reușește să salveze viața unui copil în sala de operații. Acțiunea cărții este puțin mai complexă de atât pentru că prezintă și relațiile care se stabilesc între colegii de la un loc de muncă, precum și nelipsitul mod în care oamenii se chinuie o viață întreagă pentru a repara fisurile copilăriei.
Cartea conține câțiva termeni și câteva descrieri ale unor proceduri medicale, însă autoarea are un mare plus pentru modul în care a dozat aceste referințe; sunt suficient de multe pentru a-ți da seama că vorbește din experiență și suficient de puține pentru a nu te face să sari peste rânduri.
Romanul se citește ușor și mi-a plăcut în mod deosebit empatia pe care am simțit-o pe tot parcursul cărții din partea medicilor pentru pacienți (care nu presupune un tratament ieșit din comun, ci o decență față de meseria aleasă ce trebuie să existe la orice loc de muncă).
Mi s-a părut destul de inteligent și modul în care autoarea sugerează că există în viețile tuturor un moment în care singura noastră speranță vor rămâne medicii. A mai câștigat puncte și pentru final – a avut un twist la care nu mă așteptam.
Lucruri care nu mi-au plăcut nu există în mod deosebit, însă cred că acțiunea putea fi mai “compactă”. Îi acord totuși doar trei stele pentru că nu este genul de carte la care să mă gândesc încă o săptămână după ce am terminat să o citesc.
