I judge books by their covers #asasunteu
Nu spun că Alegerea Sofiei este un must-read, dar este o alegere mai mult decât potrivită pentru oricine vrea să citească o carte ce abordează tema Holocaustului și a răului absolut pe care oamenii sunt capabili să îl comită în numele unei idei iraționale.
Cartea are accente autobiografice. Deși tema centrală a cărții este prietenia dintre Simone și Zaza, pentru mine Inseparabilele a rămas una dintre cele mai fascinante povești de iubire.
Este una dintre cele mai grele cărți pe care le-am citit vreodată pentru că nu este vorba de ficțiune. Este o carte ce descrie o realitate de care nu ne dorim să aparținem, dar în care trăim cu toții.
Nu este genul de carte pe care m-aș fi așteptat să îl citesc. M-am tot gândit dacă ar trebui să scriu despre aceasta și ce aș putea să spun despre ea, așa că o să încep cu întrebarea pe care mi-a lăsat-o: unde se termină credința și unde începe pierderea simțului realității?
Nu aș fi putut să îmi imaginez cum s-ar putea scrie o carte referitoare la un lucru atât de dureros, dar Joyce Carol Oates a făcut-o într-un mod desăvârșit. Autoarea reușește să ia una dintre cele mai întunecate părți ale umanității și să scrie despre asta într-un mod aproape crud și neîndurător.
Cartea urmărește modul în care comunitatea unui bloc din București a reacționat la lockdown-ul din martie 2020; pe scurt, așa s-au descurcat oamenii simpli în timpul pandemiei.
Andreea Corneanu scrie foarte bine și clar. Pe întreg parcursul cărții am avut convingerea că citesc un roman în spatele căruia stau multe ore de documentare, lucru care mi-a confirmat din nou ideea că nicio carte bună nu se bazează doar pe talentul autorului, ci și pe mult efort din partea acestuia.
Deși se citește ușor, cartea nu este deloc simplă. Aceasta povestește saga familiei Esposito și urmărește evoluția acesteia timp de aproape un veac, începând din 1914 și terminându-se în 2009. Acțiunea cărții se desfășoară în Castellamare, o insulă micuță și imaginară ce aparține Italiei.
De multe ori pe parcursul cărții am avut sentimentul că Jeanette Winterson a scris cartea pentru ea și m-am întrebat cu ce drept aș putea judeca eu încercarea cuiva de a-și reforma identitatea din toate cioburile trecutului.
Alergăm după oameni blânzi, după idei și chipuri
Alergăm pentru că avem ceva bun în noi
și pilda talanților.
Alergăm ca să ne ascundem și ca să fim găsiți
Alergăm ca să devenim și ca să rămânem.