I judge books by their covers #asasunteu
Doi frați din Timișoara se hotărâsc să închirieze un velier și să plece în prima lor aventură pe mare. Scapă ei de corupție și violență? Dar de iubire? Este vorba despre multe căutări în acest roman, despre ce înseamnă siguranța și despre cum ajungem să ne dorim mereu ceea ce ne lipsește.
O poveste de dragoste trăită ca un fel de revoluție personală, desfășurată pe fundalul frământărilor politice din vara lui 2012. Fie că ne place sau nu, iubirea și familia se pot transforma foarte ușor în refugii toxice și bolnave.
Într-un astfel de joc, ar fi aproape naiv să ne gândim că cineva ar avea șanse la fericire.
Rodica Ojog-Brașoveanu nu a început să scrie din nefericire, ci dintr-un infinit talent și multă iubire. O dansatoare la pix, pe care scrisul o bucură și o împlinește. Totuși, în ciuda unei vieți care a părut mereu trăită cu o inconștiență adolescentină, în Rodica a existat mereu un adult atent și vigilent la toată nedreptatea și răul din jur.
Oamenii par să aleagă întotdeauna calea auto-distrugerii. Suntem fragili și plini de conflicte. Ne refugiem în noi și uităm să mai privim în afară. Privim afară și uităm de ceea ce este înăuntru. Nu ne găsim locul. Ne dăm totuși seama de momentul în care l-am avut și l-am pierdut.
Avem de-a face în acest roman cu o femeie care a avut întotdeauna de ales între două drumuri: carieră sau copii, căsnicie sau prietenie. Tragedia apare în momentul în care realizezi că durerea nu este o parte din drumul ales, ci zace în tine, astfel că, pe orice cale pornești, ea rămâne prezentă în viața ta.
La parterul paradisului m-am simțit citind această carte. Un paradis în care iubirea este matură, puternică, statornică și sigură. O iubire în care oamenii pot trăi despreună și totuși să își fie ancore. O iubire care nu te scutește de durere și singurătate, pentru că nu poate promite fericirea
Radu este primul copil al Reghinei, învață bine, citește mult, scrie poezii și o iubește, încă din copilărie, pe Helga. Despre zilele Judecății de Apoi, ispășirea păcatelor, vinovăție și eliberare.
Ce se întâmplă atunci când reușim să ne acceptăm traumele? Când, în loc să ne înfrângă, avem maturitatea de a proceda diferit și de a răspunde împotriva primului instinct. Nu-i așa că v-ar plăcea să citiți despre asta? Dacă răspunsul este da, acest roman este alegerea potrivită.
Lucrurile nu sunt niciodată atât de rele pe cât par, dar nici atât de bune pe cât sperăm. Cu asta am încheiat eu romanul lui Cosmin Leucuța. Big in Japan este un cheatsheet despre ceea ce viața îți oferă. O carte scurtă despre durere și foarte multă tandrețe.
Eroina Ioanei Unk privește iubirea și relațiile din unghiuri aprope imposibile, cu intensitate, manie și obsesie. Probabil că și trăiește tot ceea ce gândește, dar nu în asta stă miza cărții, ci într-o obsedantă căutare a iubirii – dincolo de pierdere, suferință și trădare.