nici tu nu mai știi unde plecam
când am ridicat în port ancora:
mi se pare eram tineri și cântam
căutam vecia. azi, doar ora.
Această carte (album) deține o superputere; se poate afla pe mai multe rafturi într-o librărie în același timp. Inițial am crezut că va ajunge la mine o carte. Apoi am realizat că de fapt țin în mână un album de fotografie. După ce am început să citesc am înțeles că această carte-album nu poate fi încadrată într-o singură categorie. Asta ar însemna să o lipsim de acea calitate care o face unică: modul fascinant în care autorul reușește să îmbine literatura cu gastronomia și călătoriile.
Delta Dunării nu se număra printre locurile pe care intenționam să le vizitez – sau cel puțin nu prea curând. De aceea trebuie să recunosc că nu mă așteptam să îmi placă atât de mult această lectură; să mă pierd printre paginile albumului și să nu înțeleg cum pot locui la câteva sute de kilometri de un astfel de tărâm nespus de frumos și fermecător.
Cartea este o colecție de 10 povești scurte, cu iz folcloric, fiecare însoțită fără îndoială de o fotografie expresivă și de câteva versuri. Fiecare povestire este o îmbinare între personaje marcante, tradiție, obiceiuri locale și rețete pescărești.
Văzut prin ochii mei, proiectul lui Teodor este o încercare curajoasă de a salva o lume ce devine tot mai puțin cunoscută și mai puțin accesibilă pentru turiști, care în căutarea unui anumit tip de confort pierd ocazia unei experiențe autentice.
Am înțeles că zona Dobrogei și Delta Dunării, nu sunt numai niște simple destinații turistice, ci merită privite ca o șansă de a petrece o vacanță extrem de personală, fără tehnologie, dar plină de gust, tablouri, istorie și povești.
Pe Teodor Hossu-Longin l-am descoperit prin intermediul cărții Măștile din spatele măștii, despre care nu am putut să nu scriu. De aceea trebuie să spun că am fost surprinsă să îi văd numele pe acest album. După prima lectură (Baba Vadra), am înțeles că îi pot remarca stilul ascuns printre rânduri – aceeași autenticitate, aceeași apropiere de oameni și de personajele sale. El ne servește mereu porții mici dintr-o realitate pe care poate nu reușim întotdeauna să o vedem așa cum ar trebui, de aceea de cele mai multe ori este nevoie să o citim.
