Hai să vorbim despre cărți
-
Sălbaticele, thriller de supraviețuire și manifest feminist
Nu ai cum să nu judeci o carte după copertă atunci când (în lipsa altor informații anterior dobândite) aceasta este primul lucru pe care îl poți vedea. E departe de a fi printre cărțile mele thriller preferate, dar trebuie să spun că abordează o mulțime de subiecte pe care nu le-aș fi văzut neapărat reunite…
-
Balul nebunelor – Victoria Mas
În mai puțin de 200 de pagini ni se prezintă sanatoriul Pitié-Salpêtrière, folosit în acea perioadă pentru a interna femeile considerate “isterice”. Acestea erau închise și folosite ca material de studiu de către doctorul Charcot în încercarea de a identifica cauzele și remediul pentru această afecțiune considerată exclusiv o boală a femeilor.
-
Fiica – Anna Giurickovic Dato
Mi-am promis că aceasta va fi o postare scurtă, pentru că Fiica abordează un subiect despre care îmi este dificil să scriu. Este o carte pe care am citit-o cu teamă și cu vină; vină pentru că țineam în mână o carte ce ascunde probabil una dintre cele mai nefirești și mai detestabile pasiuni umane.
-
Mințile lui Billy Milligan – Daniel Keyes
Îmi este greu să scriu despre o carte știind că în ea stă scrisă viața unui om. Daniel Keyes spune povestea lui William Milligan, “prima persoană din istoria Statelor Unite ale Americii declarată nevinovată pentru comiterea unor delicte majore pe motiv de incapacitate mintală datorită faptului că suferea de tulburare de personalitate multiplă.”
-
A fost
A fost Ca o zi cu zăpadă de iulie Ca o noapte fără întuneric. A fost Ca al cincilea anotimp Ca un câmp de maci albaștri.
-
Fata care citea în metrou – Christine Féret-Fleury
Cred că este greu să îți placă Fata care citea în metrou, dacă nu iubești cărțile în general; și aici nu mă refer doar la a le citi, ci la a iubi să le vezi, să le ai în preajmă, să știi că dacă ai o carte la îndemână ești mai puțin singur. În al…
-
Mama râde – Chantal Akerman
Sper să ne amintească cât mai multora dintre noi că există o singură legătură atât de profundă ca cea pe care o avem cu mamele noastre (fie că ne place sau nu să recunoaștem) și nu o vom mai avea cu nimeni niciodată.
-
Prin ochii ei – Sarah Pinborough
Deși am citit și citesc în continuare destul de multe cărți thriller, trebuie să spun că au fost puțin cele care mi-au plăcut cu adevărat. Recunosc că nu am fost nici pe aproape de a intui finalul (ceea ce ar fi semnul unei cărți bune) și totuși Prin ochii ei nu se numără printre thrillerele…
-
3096 de zile – Natascha Kampusch
Cu siguranță că 3096 de zile este o carte care nu doar că te scoate din zona de confort, ci te duce atât de departe de ea, încât zona de confort rămâne un punct mic, cât urma unui creion pe o foaie. Cartea urmărește povestea de viață a autoarei, care la vârsta de 10 ani…
-
Vina – Camelia Cavadia
Dacă aș putea să transmit un singur mesaj acestei cărți i-aș spune “nu e vina ta, problema e la mine”. Dacă am citit deja trei cărți scrise de Camelia Cavadia, s-ar putea spune că sunt într-o mare măsură un fan al cărților ei. Cred că sunt totuși mai degrabă un fan al Cameliei Cavadia și…
-
Gânduri
Uneori am gânduri blamabile şi vinovate, ruşinoase şi gânduri naive şi oneste, ireproşabile. am bucăţi de gânduri şi gânduri întregi am propriile mele gânduri şi gândurile altora am gândurile părinţilor mei.
-
Odă degetelor
Pe degete am învăţat să socotim mai întâi 2+2, apoi bolile, mizeriile, desfătările şi mulţumirile. Cu degetele chemăm şi alungăm. Cu degetele arătăm strâmb.