

Am citit cartea fără prea multe pauze. Eu asociez cartea cu un răspuns la constatarea oamenilor că după mult timp petrecut într-o relație oamenii ajung să semene. Dacă la început există o linie clară între ea și el, de-a lungul timpului aceasta se estompează și nu mai știm unde se termină unul și unde începe…

În ceea ce privește această carte sunt câteva lucruri care mi-au plăcut suficient de mult cât să merite să scriu despre ele. În primul rând mi-a plăcut titlul. În al doilea rând, mi-a plăcut schimbarea de perspectivă.

Deși am fost sceptică din nou când mi-am dat seama că subiectul cărții este femeia părăsită de soț pentru o femeie mai tânără (nu am crezut că voi rezona cu acest subiect într-un mod prea profund), am terminat prin a o descrie într-un singur cuvânt: intensă.

Aș fi vrut să încep cu un citat din această carte. Ceva profund, ceva remarcabil, ceva să justifice de ce am citit această carte pe nerăsuflate. Din păcate nu există nimic memorabil, așa că rămâne doar să mă credeți pe cuvânt: cartea merită citită. O să încep cu povestea modului în care a ajuns la…

Până la urmă și azi suntem femei. Cu părul nostru ba lung, ba scurt azi negru, mâine roșu. Chiar dacă ne-am scurtat rochiile și am vrut și noi pantaloni.Acum purtăm ba rochii prea scurte cu umerii goi,ba pantaloni strâmțirupți în genunchi. Chiar dacă vrem să muncim în rând cu voisă fim și noi doctori, militari,șoferi…

“Suntem osificați în neputința noastră de a ne schimba. Ne înconjurăm de oameni care ne spun că suntem îndeajuns. Că nevolnicia noastră e virtute. Suntem obosiți, comozi, apatici. Atunci când oglinda îmi arată că sunt puhavă, prefer să spun că e ceva cu oglinda, nu cu mine.” Când o carte se dovedește mai bună decât…

“Ziua cea mai fericită din viața mea (…) a fost aceea în care a murit tatăl meu.” Cam așa începe cartea care intră în cursa celor mai bune cărți citite în anul 2022 (și care cred că va rămâne într-un top al cărților mele preferate din toate timpurile). Ok, recunosc, de la prima frază m-a…

Trebuie să recunosc că am simțit mereu o legătură specială cu toate personajele feminine din cărțile Laviniei. Sunt atât de umane și de reale, încât de multe ori m-am întrebat ce anume din ele este împrumutat chiar din experiența sau personalitatea autoarei. În cartea Mă găsești când vrei, facem cunoștință cu Maria: Maria cea fragilă,…

M-am îndrăgostit pentru că am crescut cu ele. Pentru că m-au ajutat să mă cresc singură. Pentru că deşi mi-au deschis atâtea drumuri, m-au învăţat să fiu eu drumul spre mine. Pentru că am tânjit să le citesc. Şi după ce-am citit, să trăiesc. Şi după ce-am trăit, să scriu. În ele am văzut pentru…