Cu degetele ne-am prins pentru prima dată de mâini părinţii.
Pe degete am învăţat să socotim mai întâi 2+2, apoi bolile, mizeriile, desfătările şi mulţumirile.
Cu degetele chemăm şi alungăm.
Cu degetele arătăm strâmb.
Pe degete joacă oamenii –din care nu a rămas nicio fărâmă de omenie- oameni.
Cu degetele îi arătăm pe cei bănuiţi de fapte infame.
Cu degetele arătăm vinovaţii.
Cu degetele prindem de mână persoana pe care o vom iubi în fiecare viaţă.
Până în vârful degetelor se simt emoţiile.
Cu degetele mângâiem şi dezmierdăm
În degete stă tandreţea.
Pe degete îi punem promisiunea că o vom iubi la nesfârşit.
Cu degetele formăm şirurile de cifre care ne despart de sunetul unei voci calde.
Pe degete ne punem inele, le decorăm cu metale scumpe şi cu pietre preţioase.
Pe degete numărăm prieteniile verticale şi incontestabile.
Cu degetele primim, simţim şi desluşim.
Cu vârful degetelor atingem apa mării vară după vară.
Cu degetele desenăm pe nisip.
Cu degetele ţinem în mâini cănile din care bem cafea, ceai sau alte licori.
Cu degetele batem în masă ritmic atunci când ne pierdem răbdarea.
Cu degetele schimbăm paginile cărţilor sau foile în viaţă.
Printre degete ne scăpăm clipă de clipă, zi după zi, an după an, vieţile.
Să ne iertaţi că pentru voi nu am scris încă poezii.
