I judge books by their covers #asasunteu
Adela Nicolescu își vede numele pe o carte în vitrina unei librării. Un roman ce merge de la copilul mortului din Comoșteni și femeia care are două constante în viață (n-o să se mărite și n-o să facă copii), până la modul în care au fost distorsionate mințile și sufletele oamenilor de traiul în regimul comunist.
Ophanim are darul și blestemul de a auzi totul, lucru care nu îl lasă să doarmă, dar îl și face să înțeleagă oamenii și lumea, într-un mod în care poate că noi, ceilalți, am avea nevoie de mai multe vieți pentru a o face.
Pentru mine Sofia este simbolul unei generații de femei auto-sacrificate, a căror identitate se consumă în misiuni tăcute. Ea pleacă din țară cu un scop precis: să muncească, să strângă bani și să-i asigure copilului un viitor mai bun. Dragostea devine direct proporțională cu greutatea pachetelor trimise cu Atlassib în țară.
Este iubirea conjugală de apreciat mai mult decât o pasiune fulgerătoare? Este o iubire platonică mai demnă de a fi povestită decât o iubire erotică? Nu aș putea spune dacă eroina cărții este o femeie prinsă într-o relație disfuncțională, cu un bărbat indisponibil emoțional, sau o femeie care se agață de această relație.
V-ați gândit ce se întâmplă cu un autor atunci când cea mai iubită și muncită operă a lui este desființată fără milă de cel mai îndârjit critic literar? Ei bine, uite că Radu Găvan s-a gândit, și ne spune și nouă în povestea care a dat și titlul cărții. Autorul a scris o radiografie cât se poate de reală a lumii literare în câteva proze scurte.
Poate că am învățat totuși ceva din istorie: cum să uităm rapid chiar și cele mai rușinoase și monstruoase lucruri. Citiți Primăvara la Bug. Nu pentru că e confortabil, ci tocmai pentru că nu este.
Deși urmărește schema basmului clasic, Ramona Gabăr reconfigurează lucrurile și ne arată o nouă față a genului, o versiune actualizată, mai deschisă și incluzivă. Personajele nu mai urmează tipare rigide. Identitățile sunt fluide, iar femeile își revendică dreptul la educație și roluri egale.
In memoriam este o carte despre iubire în timpul Primului Război. În fața războiului și a morții, așa-zisa crimă a iubirii dintre două persoane de același sex pălește, devenind o vină absurdă într-o lume în care adevărata tragedie este pierderea umanității.
Remus Boldea ne arată câtă viață se ascunde în spatele unor existențe aparent banale. Cât de multe lucruri trăim și cât de intens o facem, cu toate că la finalul zilei fiecare dintre noi ar putea să jure că viața lui este cea mai plictisitoare din lume.
Ferenike este un roman autobiografic. Urmărim povestea Doinei Ruști, din primii ani de viață, până în anul 1968, când are loc moartea tatălui, un adevărat cutremur emoțional care îi împarte autoarei iremediabil viața în înainte și după. Un roman strălucitor,