Atâtea cuvinte. Atâtea povești, personaje, peisaje, râsete, lacrimi, decizii neașteptate, temeri și speranțe. Pentru cine?
Am găsit cartea din întâmplare în anticariatul Târgul cărții, deci într-un fel sau altul, pot spune că a ajuns la mine într-un mod magic.
Am adorat-o începând de la copertă până la numele personajelor, așa că am fost surprinsă să văd că nota ei pe Goodreads este 3. Am citit rapid câteva comentarii și am înțeles ce a făcut această carte să fie atât de specială pentru mine.
Cred că este greu să îți placă Fata care citea în metrou, dacă nu iubești cărțile în general; și aici nu mă refer doar la a le citi, ci la a iubi să le vezi, să le ai în preajmă, să știi că dacă ai o carte la îndemână ești mai puțin singur.
În al doilea rând, este o carte despre cărți. Cum ar putea un cititor să nu îndrăgească așa ceva? Și da, sunt conștientă de faptul că nu este o capodoperă literară. Nici nu susțin asta. Dar nu există nicio regulă în lumea cititorilor care să ne spună că trebuie să apreciem doar cărțile general acceptate.
În ultimul rând, sunt conștientă că sunt și iubitori de cărți care ar putea să o găsească prea puțin sau deloc interesantă. Totuși, îmi păstrez ideea: dacă iubești cărțile și dacă ești dispus să crezi în puțină magie, dă-i o șansă!
Aaa, și mai este ceva foarte important. Juliette (personajul principal) mi-a dat sentimentul că nu este niciodată prea târziu să faci ceva în care crezi cu adevărat (chiar dacă pentru alții ar putea părea de neînțeles). Sigur că nu o să încep de mâine să fac ceva ce nu am avut niciodată suficient curaj să încerc, dar ideea rămâne. Și nu de asta avem nevoie cu toții? De o idee și de puțină speranță.
Mai las aici două citate foarte, foarte drăguțe (pentru că m-am hotărât cu greu la cel cu care să încep):
– Nu, răspunse Juliette cu hotărâre, o hotărâre care o miră și pe ea, nu fac parte dintr-o sectă. Îmi plac cărțile, atâta tot.
– Poate că nu l-am cunoscut în realitate. Să zicem că am citit o carte în care el era personajul principal – dar e un mod bun de a cunoaște oamenii, nu-i așa?
