I judge books by their covers #asasunteu
Este iubirea conjugală de apreciat mai mult decât o pasiune fulgerătoare? Este o iubire platonică mai demnă de a fi povestită decât o iubire erotică? Nu aș putea spune dacă eroina cărții este o femeie prinsă într-o relație disfuncțională, cu un bărbat indisponibil emoțional, sau o femeie care se agață de această relație.
V-ați gândit ce se întâmplă cu un autor atunci când cea mai iubită și muncită operă a lui este desființată fără milă de cel mai îndârjit critic literar? Ei bine, uite că Radu Găvan s-a gândit, și ne spune și nouă în povestea care a dat și titlul cărții. Autorul a scris o radiografie cât se poate de reală a lumii literare în câteva proze scurte.
Poate că am învățat totuși ceva din istorie: cum să uităm rapid chiar și cele mai rușinoase și monstruoase lucruri. Citiți Primăvara la Bug. Nu pentru că e confortabil, ci tocmai pentru că nu este.
In memoriam este o carte despre iubire în timpul Primului Război. În fața războiului și a morții, așa-zisa crimă a iubirii dintre două persoane de același sex pălește, devenind o vină absurdă într-o lume în care adevărata tragedie este pierderea umanității.
Remus Boldea ne arată câtă viață se ascunde în spatele unor existențe aparent banale. Cât de multe lucruri trăim și cât de intens o facem, cu toate că la finalul zilei fiecare dintre noi ar putea să jure că viața lui este cea mai plictisitoare din lume.
Doi frați din Timișoara se hotărâsc să închirieze un velier și să plece în prima lor aventură pe mare. Scapă ei de corupție și violență? Dar de iubire? Este vorba despre multe căutări în acest roman, despre ce înseamnă siguranța și despre cum ajungem să ne dorim mereu ceea ce ne lipsește.
O poveste de dragoste trăită ca un fel de revoluție personală, desfășurată pe fundalul frământărilor politice din vara lui 2012. Fie că ne place sau nu, iubirea și familia se pot transforma foarte ușor în refugii toxice și bolnave.
Într-un astfel de joc, ar fi aproape naiv să ne gândim că cineva ar avea șanse la fericire.
Rodica Ojog-Brașoveanu nu a început să scrie din nefericire, ci dintr-un infinit talent și multă iubire. O dansatoare la pix, pe care scrisul o bucură și o împlinește. Totuși, în ciuda unei vieți care a părut mereu trăită cu o inconștiență adolescentină, în Rodica a existat mereu un adult atent și vigilent la toată nedreptatea și răul din jur.
Oamenii par să aleagă întotdeauna calea auto-distrugerii. Suntem fragili și plini de conflicte. Ne refugiem în noi și uităm să mai privim în afară. Privim afară și uităm de ceea ce este înăuntru. Nu ne găsim locul. Ne dăm totuși seama de momentul în care l-am avut și l-am pierdut.
Avem de-a face în acest roman cu o femeie care a avut întotdeauna de ales între două drumuri: carieră sau copii, căsnicie sau prietenie. Tragedia apare în momentul în care realizezi că durerea nu este o parte din drumul ales, ci zace în tine, astfel că, pe orice cale pornești, ea rămâne prezentă în viața ta.