Tăceau unul lângă altul, mână în mână, lipiţi, orbi, fără de gând, fără trecut şi fără viitor.
Lorelei – Ionel Teodoreanu
Cărțile citite pe plajă îmi rămân întipărite în minte mai puternic decât orice altă lectură, de aceea este foarte important pentru mine să aleg în fiecare vară poveștile potrivite. Dacă în ultimii doi ani mi-am petrecut verile alături de două scriitoare contemporane, Lavinia Braniște și Donatella Di Pietrantonio, de data aceasta alegerea mea a fost Ionel Teodoreanu, cu romanul Lorelei.
Nu știu în ce moment am renunțat să mai citesc literatură clasică românească, dar știu cu siguranță că nu mi-a fost deloc ușor să mă reobișnuiesc cu atmosfera și cu valorile perioadei interbelice. Cu toate acestea, după primele cincizeci de pagini mi-am amintit că acestea sunt cărțile de care m-am îndrăgostit pentru prima dată și am trăit povestea lui Lorelei cu mai multă intensitate decât reușesc să îmi trăiesc multe zile din propria viață.
Lorelei este negreșit o poveste de dragoste; o poveste autentică, puternică și vie, ce nu se încadrează deloc în tiparul exagerat al romanelor de dragoste americane. Protagoniștii cărții sunt Luli și Catul Bogdan, doi scriitori; unul citit de o singură persoană, iar celălalt celebru și cunoscut de publicul larg.
Povestea începe cu Lucia Novleanu, Luli-boy, Lorelei sau simplu Luli, o tânără la vârsta bacalaureatului care ajută în tren un necunoscut, fără să știe că numele acestuia este Catul Bogdan, un cunoscut scriitor și profesor ce urmează să fie președintele comisiei de bacalaureat. Acesta este contextul în care cei doi se reîntâlnesc. După puțin timp, îndrăgostiți nebunește, ei decid să se căsătorescă, începând astfel o perioadă ce le va marca viețile.
O altă parte interesantă a cărții este prietenia dintre Luli și Gabriela și modul în care aceasta se transformă de-a lungul timpului.
Conflictul cărții este unul puternic, iar legătura dintre cei doi protagoniști pentru mine este una tragică. Atât Luli, cât și Catul Bogdan, încearcă să trăiască împreună în echilibru, cu toate că nevoile acestora sunt contradictorii și se opun unui trai în doi. Luli își dorește să scrie, în timp ce soțul ei își dorește să o aibă alături de el, fiind orb în fața nevoilor acesteia. În același timp, Luli îl iubește și dorește să îi ofere toată libertatea de care scriitorul are nevoie. Nici pentru Catul Bogdan lucrurile nu sunt mai ușoare. Deși iubirea pentru Luli este una reală, nevoia acestuia de a scrie este influențată negativ de relația dintre cei doi, transformând cei doi poli ai vieții lui într-o chestiune de alegere.
În mod evident, Luli este și va rămâne un personaj memorabil. Ea este mai întâi o fată, iar apoi o femeie ce dezarmează cititorul prin inteligență și maturitate, în timp ce păstrează un fel de sensibilitate și naivitate absolut fermecătoare. Luli crede în libertate și independență, lucruri pe care le oferă celor din jur, chiar dacă ea nu reușește să se bucure de ele.
Suntem două libertăți. Dragostea noastră nu e o umilință, e o mândrie. Nu vreau să te copleșesc, să-ți limitez viața numai la mine. N-aș avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ți cer decât dragostea ta. Aceea e a mea și numai a mea. N-o împart cu nimeni. Așa cum nici eu nu voi împărți cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste ești liber de-a trăi așa cum crezi. Prietenii tăi, profesia ta, scrisul tău, capriciile tale îți aparțin. Nu-ți cer niciun sacrificiu. Vrei să te retragi la tine în birou, retrage-te. Vrei să meditezi singur, meditează. Fii alături de mine, așa cum ai fost și înainte de-a mă cunoaște.
Lorelei – Ionel Teodoreanu
Un alt lucru important înainte de a alege această carte este faptul că atmosfera romanului este una de epocă, povestea desfășurându-se în timpul perioadei interbelice. Mai mult decât atât, limbajul folosit de către autor este unul bogat în figuri de stil și încărcat, lucru ce face ca acest roman să fie ușor de asemănat cu o poezie transformată în proză.
Într-un final, ceea ce m-a determinat să scriu despre Lorelei rămâne sfârșitul cărții. Un final care mi-a rămas obsesiv în minte, împreună cu ideea că poveștile de dragoste nu trebuie să fie întotdeauna infinite în timp și spațiu. Dacă vă este dor de o poveste tristă, dar frumoasă de iubire, alegeți povestea lui Lorelei.
