Când absolvirea s-a sfârșit, iar colegii, părinții și profesorii ei plângeau la fel de tare pe cum aplaudau, ea a zâmbit. Pentru prima dată într-un loc public, plin de oameni, Tina a zâmbit cu toți dinții și toată fața. Scăpase. Reușise. Supraviețuise.
Am ajuns la cartea Denisei întâmplător. Am văzut-o într-o librărie, am citit prezentarea de pe coperta a patra și nu am avut cum să nu cumpăr un roman descris ca fiind unul al deformării, al căutării identității și al asumării – totul mascat de o poveste aparent obișnuită. Practic, tipul de carte care te lasă să vezi prin alții, ce viață intensă și încărcată ai chiar și tu, pentru că toți suntem o poveste. Puteți citi prezentarea completă a romanului aici, împreună cu câteva fragmente.
Cartea începe cu Tina – sau mai bine spus cu ziua în care ea este concediată. Nu apucăm să vedem echilibrul în care trăia Tina, presupunând că exista vreun fel de armonie în trecut, pentru că autoarea decide să destabilizeze totul încă de la început, într-un efect de domino.
Atunci când echilibrul este precar, orice schimbare îl poate reduce la zero, astfel că, după concediere, Tina nu reușește să își mai pună ordine în viață, ajungând să depindă de relația cu Vlad. Următoarea lovitură vine din partea unei iubiri din trecut, Flo, o femeie de care Tina a fost îndrăgostită, se mută din nou în Timișoara (împreună cu noua ei parteneră). Urmează un val de apropieri și îndepărtări, decizii iraționale, consum de substanțe, despărțiri și traume. Cam acesta este traseul cărții, restul întâmplărilor le veți descoperi citind-o.
Pentru iubitorii de alert, veți găsi în această carte mult dialog, mai puțină descriere și multă, multă oralitate. Totul este foarte spontan, iar personajele au foarte puține momente de introspecție la care invită și cititorul. Sunt și câteva omisiuni, perioade de pauză, zile lipsă din viața personajelor care te vor face să te întrebi: dar ce s-a întâmplat între timp? Bănuiesc că este forma autoarei de a spune life is just happening, indiferent de catastrofele emoționale, timpul trece. Mi-a plăcut mult întoarcerea în trecut, către copilăria Tinei – un mod perfect de a explica indirect deciziile și comportamentul ei din prezent. Am apreciat mesajul pro-terapie și importanța dată prieteniei în salvarea noastră. Vei mai găsi în carte și multe referințe la muzică și melodii, un alt mod original prin care autoarea te invită să îi cunoști personajele.
Per total, nu pot să spun că este una dintre cărțile sufletului meu, deoarece nu am reușit să mă apropii foarte tare de Tina, iar eu m-am declarat de multe ori subiectivă și foarte atașată de personaje. De cele mai multe ori, mă îndrăgostesc de cărți prin prisma lor. Sunt și eu, la rândul meu, un om al echilibrului și al organizării, de care țin cu orice preț, și, probabil că Tina m-a scos din zona de confort, arătându-mi că, uite, se trăiește și altfel. În rest, am găsit greu de crezut anumite situații și puțin probabile, dar pun din nou asta pe diferența între realitățile noastre. Nu poți mulțumi toți cititorii.
În rest, nu căutați să citiți cartea pentru o porție de profunzime oferită pe tavă și nici dacă judecați cuvintele obscene folosite într-o carte. Fac precizarea aceasta, deoarece am întâlnit de câteva ori părerea că limbajul ar trebui să fie curat, doar pentru că este prins între două coperți. Personal, nu îmi pasă de acest lucru. Am citit cărți extraordinare fără niciun cuvânt vulgar folosit, cât și altele cu injurii, insulte și cuvinte grele, la fel de impresionante. Este irelevant limbajul prin care se livrează, atâta timp cât emoția și ideile ajung la mine.
Vedeți cum vi se pare cartea și dacă vă atrag temele. Fragmentele către care fac trimitere mai sus sunt foarte relevante pentru a vă face o idee. În rest, nu uitați ca la următoarea comandă să puneți în coș și un autor român!
