Cartea începe cu ziua în care Tina este concediată. Atunci când echilibrul este precar, orice schimbare îl poate reduce la zero, astfel că, după concediere, Tina nu reușește să își mai pună ordine în viață.
Tag: autori romani contemporani
În Daphnia cunoaștem o fată de 19 ani care, în 1992, merge din Brăila la Chișinău ca să facă jurnalism. Chișinăul este doar începutul, pentru că apoi tânăra își continuă devenirea în București.
“Nimic nu este întâmplător” ar putea fi numele mai simplu al cărții. O iubire-suflete-pereche care se simte așa cum mi-ar plăcea să ne imaginăm cu toții iubirea: caldă, curată și, mai ales, inevitabilă.
Trei femei care locuiesc într-un singur corp, de la care nu se așteaptă nici ceartă, dar nici armonie, comparând situația cu Chirac și Mitterrand, care s-au certat ca o ceată de femei, deși tot ceea ce aveau de împărțit era Franța.
„Ia-i unui bărbat îndrăgostit femeia care i se plimbă prin vise și ai declanșat haosul”, ne avertizează încă de la început autorul. Narațiunea începe cu Alex și Ada, doi tineri ce par să trăiască o poveste frumoasă de iubire. Basmul durează, însă, exact trei pagini.
Cartea nu este deloc una soft. Personajele se înfurie, se ceartă, și înjură. Oamenii sunt toxici și nocivi. Femeile acceptă relații abuzive. Cuplurile se pierd, părinții își neglijează copiii. Mâncarea pusă pe masă de mame este substitut pentru iubire.
A fost o dată ca niciodată, o vreme când scriitorii se adunau într-o vilă de la Neptun în vacanțele de vară. În același timp, pe malul lacului Limanu, oamenii de știință se întâlneau și ei ca să discute despre legile universului și bătrânețe.
Zanzibarezul este povestea de viață a autorului. Dar nu o poveste care urmărește vreun fel de fir logic, ci mai degrabă o viață reconstruită din fragmente, amintiri, gânduri și o foarte mare capacitate de sinceritate și autoanaliză.
Romanul Sabinei este o poveste a nerenunțării. Istoria unei familii, perioada dinainte de ’89 și cea post-comunistă, familii bolnave, părinți alcoolici și copii care încearcă să se crească singuri
Ați mai citit un roman în care protagonistul nu este personajul cel mai prezent din carte, ci sentimentul care îl însoțește – și anume singurătatea?