Tată, vremea lui Antonescu o să mai vină și oamenii habar nu au ce s-a întâmplat atunci.
Urăsc foarte tare să aud că istoria se repetă, pentru că asta înseamnă că nu am învățat deloc din greșelile trecutului. Poate că am învățat totuși ceva din istorie: cum să uităm rapid chiar și cele mai rușinoase și monstruoase lucruri. Citiți Primăvara la Bug. Nu pentru că e confortabil, ci tocmai pentru că nu este. Adevărurile nu țin loc de pernă și poate nu ne vor face să dormim mai bine noaptea, dar le suntem datori cu ele celor de dinaintea noastră și celor de după.
Multora cărora le-am povestit ceea ce au văzut în primăvară sora mea, Anica, și prietena ei, Iftinca, în colibele țiganilor nu le-a venit să creadă că acolo, la Bug, oamenii se mâncau unii pe alții din cauza foamei. Poate nici dumneavoastră nu vă vine să credeți, însă acesta a fost crudul adevăr.
Despre ce este cartea?
Povestitorul spune istoria propriei familii; o familie de etnie romă din Basarabia care se mută în Galați. Tatăl reușește să construiască o gospodărie stabilă și o mică afacere care le asigură traiul. Din păcate, vremurile tulburi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu iartă pe nimeni. Tatăl ajunge pe front, iar fiica lui, Anica, împreună cu copilul ei de câțiva ani, sunt deportați în Transnistria, la Bug. Acolo Anica trăiește vreme de doi ani, în condiții inimaginabile.
Este foarte greu de acceptat că ceea ce autorul povestește este real, și de multe ori mintea va prefera să creadă că ceea ce citește este ficțiune. Partea bună este că Mircea Tănase a știut cum să povestească, în așa fel încât povestea să nu devină copleșitoare.
Crudul adevăr al vieții acestor oameni nu știu dacă poate fi scris în cuvinte. Cât erau de conștienți că moartea era lângă ei în permanență numai Dumnezeu știe. Chiar din primul an al deportării lor la Bug, începuseră să rămână goale trei, patru, și chiar cinci colibe din fiecare rând, așa că cei în viață tăbărau pe acele colibe goale și devastau tot, lăsând numai groapa.
Despre toate relele pe care le-au făcut naziștii am tot citit
Despre atrocitățile naziste s-a scris mult. Cunoaștem atâtea povești despre cum erau deportați evreii și chinuiți în lagăre, încât uităm că întotdeauna am citit despre ceea ce au făcut ceilalți. Dar ce am făcut noi, românii? Între paginile unei istorii mari, se pierd uneori adevărurile despre complicitate, despre victimele pe care le-am ignorat, deși erau „ale noastre”. În România, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 25.000 de romi și peste 150.000 de evrei au fost deportați în Transnistria sub regimul lui Ion Antonescu, și nu la ordinele Berlinului, ci prin decizii proprii, asumate și semnate. Multe persoane de etnie romă au fost considerate indezirabile, pe criterii sociale și rasiale. Trist este că, ei nu erau dușmani ai statului, ci chiar cetățeni ai lui.
La fel ca în cazul povestitorului nostru, chiar și familiile soldaților romi aflați în serviciul militar au fost deportate, în ciuda ordinelor care prevedeau exceptarea lor. Tatăl autorului lupta pentru România în momentul în care Anica, fiica lui, este deportată la Bug împreună cu fiul ei. Lagărul de la Bug înseamnă doar frig, foamete și moarte. Mulți nu s-au mai întors niciodată, iar faptul că Mircea Tănase a ajuns să-și cunoască totuși sora, este un pur noroc. Acum are mai mult sens de ce nu învățăm despre asta la școală. Nu se încadrează la faptele de vitejie ale neamului românesc. Uităm că uneori, ar fi mai important să ne onorăm victimele și să spunem clar și răspicat, că regretăm trecutul, fără să alunecăm în promisiuni goale în ceea ce privește viitorul.
Să nu credeți că…
Să nu credeți că se simte vreo urmă de judecată îndreptată împotriva românilor în această carte. Ba din contră, sunt prezentate atât de multe situații în care familia autorului a ajutat sau a fost ajutată de români, încât pe tot parcursul cărții este vorba și despre foarte multă prietenie și bunătate.
Cine este autorul și cum a ajuns să fie publicată cartea?
Mircea Tănase este tatăl lui Gelu Duminică. Gelu Duminică este un sociolog român cunoscut pentru activitatea sa în domeniul incluziunii sociale și pentru promovarea drepturilor romilor. Este și autor, activ în spațiul public, apreciat pentru discursul echilibrat și empatic, în special în ceea ce privește combaterea stereotipurilor despre romi. Cum a ajuns Primăvara la Bug să fie un roman publicat, și să nu rămână numai o amintire nespusă, este o poveste în sine. Tatăl sociologului a scris această carte, rugându-l ulterior pe Gelu Duminică să o dea spre publicare. Acesta l-a refuzat, considerând că lumea nu este încă pregătită sau nu este interesată să asculte o poveste din această bucată de istorie. Mircea Tănase s-a stins din viață fără să-și vadă povestea publicată. Vreme de aproape 20 de ani, manuscrisul a rămas neatins, până în anul 2024, atunci când Gelu, a înțeles că este nevoie să ofere lumii povestea familiei sale, pentru că trebuie să vedem ce forme poate lua răul, dacă alegem să fim pasivi și să îl ignorăm.
Dacă această carte va face bani, nu sunt pentru mine…
Este neapărat de menționat că fondurile care vor fi generate de drepturile de autor se vor duce în burse pentru copiii dezavantajați. Mircea Tănase i-a spus fiului său că dacă această carte va face bani, aceștia nu sunt pentru el. La atâția ani după, Gelu Duminică i-a respectat dorința.
– Curaj, măi necăjitelor, și povestiți domnului comandant tot ce ne-ați spus și nouă (…) Hai, treceți în fața noastră și să nu vă fie frică, că nimenea de-aici nu are să vă ia viața. Ce să facă bieții oameni cu viețile voastre?
În loc de încheiere
Vă spun că este emoționant cum Mircea Tănase a înțeles că nu este o țară întreagă vinovată pentru anumite decizii politice. De ce nu i-a urât pe ceilalți? De ce nu a fost revoltat pe toată lumea? Sunt multe lecții în această carte, dar cel mai important este că e o poveste care are potențialul de a mai scoate o cărămidă din toate zidurile pe care le-am zidit între noi.
Trecuse vara, iar toamna, cu zilele ei mai mult rele decât bune, începuse să-i pună pe bieții oameni la grele încercări. Mulți dintre ei erau goi și flămânzi, plini de păduchi, iar tifosul exantematic făcea ravagii mai ales printre copii și bătrâni.
Primăvara la Bug a apărut în anul 2025, la editura Hyperliteratura. Îl găsiți aici.
P.S: Nu uitați ca la următoarea comandă să puneți în coș și un autor român.
