„Cu personajele din acest roman am trăit vreo patru ani la mine în cap. Rita și Claudiu mi‑au vorbit până m-au amețit, unul peste altul, neîntrerupt, pentru că aveau amândoi foarte multe de spus. Nu m-am luat până la capăt nici după unul, nici după altul, ci le-am dat amândurora dreptate. Trebuie să recunosc însă că m-a fascinat mai mult Claudiu, deși, dacă ar fi din oase și carne n-ar mai fi așa amuzant să trăiești pe lângă el. Așa că mă liniștește să știu că a intrat într-o poveste, căci probabil pentru asta și era făcut, deci de acum încolo îl voi și lăsa în ea cu toată încrederea. Nu știu de unde vin personajele și nici nu vreau să știu. De cele mai multe ori e un mister ce vor face ele, chiar și pentru mine.”
Uite o carte despre care îmi este foarte greu să vorbesc, pentru că orice aș spune despre acțiune sau personaje, simt că răpește o parte din plăcerea de a o citi și afla. Nu recomand asta prea des (deși este ceva ce eu obișnuiesc să fac), dar Așa cum v-am iubit eu este genul de carte în care mai bine te arunci fără a ști prea multe. Experiența lecturii aș compara-o cu senzația pe care o ai atunci când, într-o zi toridă de vară, te arunci într-un bazin cu apă rece; amorțeala inițială, combinată cu o stare de bine, frica de adâncime și ridicarea la suprafață cu bucuria primei respirații.
Eu am ales cartea pur întâmplător. Mi-a sărit în ochi datorită rozului turbat de pe copertă și a titlului scris cu un font care pare desprins din Word – anii 2000. Apoi m-am uitat mai atent la imagini, mai exact la tânăra cu capul în jos, care fumează nonșalant o țigară, dar care are un fel de tristețe și stare apăsătoare în privire. Cuvintele autoarei de pe coperta a patra – cu care am ales să și încep postarea – m-au convins. Cum să nu citești o carte ale cărei personaje au trăit patru ani în mintea autoarei? Trebuie să fie ceva interesant.
Deci despre ce este cartea?
După moartea tatălui, Rita rămâne în grija lui Claudiu, un bărbat cu care a crescut în aceeași casă, pe care l-a știut întotdeauna ca fiind un verișor sărac al tatălui, pe care acesta nu l-a putut lăsa lipsit de ajutor. Claudiu gătește, are grijă de ea, o piaptănă și îi face codițe, în timp ce tati (așa cum este numit de protagonista noastră), un bărbat carismatic și un artist iubit de public, are grijă ca celor doi să nu le lipsească nimic. Mama Ritei este absentă dintotdeauna, ba mai mult, nicio femeie nu pare să atragă atenția tatălui sau a lui Claudiu, doi bărbați (în aparență) dedicați în întregime creșterii fetiței.
Acum, luați tot ceea ce am spus mai sus și adăugați puțin întuneric, pentru că aparențele ascund o armată de demoni. Despre căutări ce nu se termină niciodată, abuz, atașament toxic, narcisism, manipulare și imposibilitatea asumării propriei identități – totul în numele a ceea ce am putea numi iubire și a dorinței de a găsi fericirea și a fi salvat, indiferent de răul pe care îl faci celorlalți.
Personajele se transformă pe rând în victime și agresori, vinovați și naivi. Poți eticheta acțiunile lor concrete cu “rău” sau “bun”, dar nu poți spune asta despre fiecare personaj în parte. Multe contraste pe parcursul cărții, la fel de puternice ca cel dintre copertă și conținut.
Acum, luați tot ceea ce am spus mai sus și adăugați puțin întuneric, pentru că aparențele ascund o armată de demoni. Despre căutări ce nu se termină niciodată, abuz, atașament toxic, narcisism, manipulare și imposibilitatea asumării propriei identități – totul în numele a ceea ce am putea numi iubire și a dorinței de a găsi fericirea și a fi salvat, indiferent de răul pe care îl faci celorlalți.
Cine este Claudiu?
Claudiu este unul dintre personajele cele mai vii pe care eu le-am întâlnit în ultima vreme. Mi s-a părut un personaj atât de complex, încât am așteptat constant să descopăr ce se ascunde în spatele fiecărui gest. Ba mai mult, Claudiu mi-a plăcut. Ceea ce, dacă veți citi cartea, veți vedea că este o afirmație cel puțin îndrăzneață. Nu neapărat că îi găsești scuze, dar există un punct în care poți să îi înțelegi durerea și te gândești că, într-o lume în care oamenii s-ar judeca mai puțin și s-ar accepta mai mult, Claudiu ar fi putut avea un parcurs total diferit.
Mai spun un lucru care m-a surprins și pentru care sper să mai citesc ceva semnat de aceeași autoare. Dozează foarte bine necunoscutul. Creează tensiune și reușește să îți inducă foarte clar senzația că este ceva mai mult și că nimic nu este ceea ce pare. Nu aș putea spune că am citit cartea fiind prea relaxată, deoarece am așteptat constant să văd ce mă așteaptă după colț. Am anticipat, am făcut presupuneri și mi s-a părut că fiecare ipoteză mi-a fost confirmată sau nu, chiar în momentul potrivit.
În încheiere
Mie mi-a plăcut. Dacă vreți ceva interesant și puțin sumbru puteți încerca acesta roman. În aceeași notă, dacă vă simțiți singuri și aveți nevoie de puțină companie, alegeți cartea; sunt atât de vii personajele, încât vor sta cu voi chiar și când luați o pauză de la citit. Nu uitați ca la următoarea comandă să puneți în coș și un autor român.
