Pe degete am învăţat să socotim mai întâi 2+2, apoi bolile, mizeriile, desfătările şi mulţumirile.
Cu degetele chemăm şi alungăm.
Cu degetele arătăm strâmb.
Author: Casiana Fusu
Am citit cartea fără prea multe pauze. Eu asociez cartea cu un răspuns la constatarea oamenilor că după mult timp petrecut într-o relație oamenii ajung să semene. Dacă la început există o linie clară între ea și el, de-a lungul timpului aceasta se estompează și nu mai știm unde se termină unul și unde începe celălalt.
În ceea ce privește această carte sunt câteva lucruri care mi-au plăcut suficient de mult cât să merite să scriu despre ele. În primul rând mi-a plăcut titlul. În al doilea rând, mi-a plăcut schimbarea de perspectivă.
Deși am fost sceptică din nou când mi-am dat seama că subiectul cărții este femeia părăsită de soț pentru o femeie mai tânără (nu am crezut că voi rezona cu acest subiect într-un mod prea profund), am terminat prin a o descrie într-un singur cuvânt: intensă.
Aș fi vrut să încep cu un citat din această carte. Ceva profund, ceva remarcabil, ceva să justifice de ce am citit această carte pe…
Până la urmă și azi suntem femei. Cu părul nostru ba lung, ba scurt azi negru, mâine roșu. Chiar dacă ne-am scurtat rochiile și am…
“Suntem osificați în neputința noastră de a ne schimba. Ne înconjurăm de oameni care ne spun că suntem îndeajuns. Că nevolnicia noastră e virtute. Suntem…
“Ziua cea mai fericită din viața mea (…) a fost aceea în care a murit tatăl meu.” Cam așa începe cartea care intră în cursa…
Trebuie să recunosc că am simțit mereu o legătură specială cu toate personajele feminine din cărțile Laviniei. Sunt atât de umane și de reale, încât…
M-am îndrăgostit pentru că am crescut cu ele. Pentru că m-au ajutat să mă cresc singură. Pentru că deşi mi-au deschis atâtea drumuri, m-au învăţat…