Sper să ne amintească cât mai multora dintre noi că există o singură legătură atât de profundă ca cea pe care o avem cu mamele noastre (fie că ne place sau nu să recunoaștem) și nu o vom mai avea cu nimeni niciodată.
Category: Cărți
Deși am citit și citesc în continuare destul de multe cărți thriller, trebuie să spun că au fost puțin cele care mi-au plăcut cu adevărat. Recunosc că nu am fost nici pe aproape de a intui finalul (ceea ce ar fi semnul unei cărți bune) și totuși Prin ochii ei nu se numără printre thrillerele mele preferate.
Cu siguranță că 3096 de zile este o carte care nu doar că te scoate din zona de confort, ci te duce atât de departe de ea, încât zona de confort rămâne un punct mic, cât urma unui creion pe o foaie. Cartea urmărește povestea de viață a autoarei, care la vârsta de 10 ani a fost răpită și apoi ținută în captivitate timp de 8 ani.
Dacă aș putea să transmit un singur mesaj acestei cărți i-aș spune “nu e vina ta, problema e la mine”. Dacă am citit deja trei cărți scrise de Camelia Cavadia, s-ar putea spune că sunt într-o mare măsură un fan al cărților ei. Cred că sunt totuși mai degrabă un fan al Cameliei Cavadia și o să explic de ce.
Am citit cartea fără prea multe pauze. Eu asociez cartea cu un răspuns la constatarea oamenilor că după mult timp petrecut într-o relație oamenii ajung să semene. Dacă la început există o linie clară între ea și el, de-a lungul timpului aceasta se estompează și nu mai știm unde se termină unul și unde începe celălalt.
În ceea ce privește această carte sunt câteva lucruri care mi-au plăcut suficient de mult cât să merite să scriu despre ele. În primul rând mi-a plăcut titlul. În al doilea rând, mi-a plăcut schimbarea de perspectivă.
Deși am fost sceptică din nou când mi-am dat seama că subiectul cărții este femeia părăsită de soț pentru o femeie mai tânără (nu am crezut că voi rezona cu acest subiect într-un mod prea profund), am terminat prin a o descrie într-un singur cuvânt: intensă.
Aș fi vrut să încep cu un citat din această carte. Ceva profund, ceva remarcabil, ceva să justifice de ce am citit această carte pe…
“Suntem osificați în neputința noastră de a ne schimba. Ne înconjurăm de oameni care ne spun că suntem îndeajuns. Că nevolnicia noastră e virtute. Suntem…
“Ziua cea mai fericită din viața mea (…) a fost aceea în care a murit tatăl meu.” Cam așa începe cartea care intră în cursa…