I judge books by their covers #asasunteu
V-ați gândit ce se întâmplă cu un autor atunci când cea mai iubită și muncită operă a lui este desființată fără milă de cel mai îndârjit critic literar? Ei bine, uite că Radu Găvan s-a gândit, și ne spune și nouă în povestea care a dat și titlul cărții. Autorul a scris o radiografie cât se poate de reală a lumii literare în câteva proze scurte.
Deși urmărește schema basmului clasic, Ramona Gabăr reconfigurează lucrurile și ne arată o nouă față a genului, o versiune actualizată, mai deschisă și incluzivă. Personajele nu mai urmează tipare rigide. Identitățile sunt fluide, iar femeile își revendică dreptul la educație și roluri egale.
Ferenike este un roman autobiografic. Urmărim povestea Doinei Ruști, din primii ani de viață, până în anul 1968, când are loc moartea tatălui, un adevărat cutremur emoțional care îi împarte autoarei iremediabil viața în înainte și după. Un roman strălucitor,
Doi frați din Timișoara se hotărâsc să închirieze un velier și să plece în prima lor aventură pe mare. Scapă ei de corupție și violență? Dar de iubire? Este vorba despre multe căutări în acest roman, despre ce înseamnă siguranța și despre cum ajungem să ne dorim mereu ceea ce ne lipsește.
O poveste de dragoste trăită ca un fel de revoluție personală, desfășurată pe fundalul frământărilor politice din vara lui 2012. Fie că ne place sau nu, iubirea și familia se pot transforma foarte ușor în refugii toxice și bolnave.
Într-un astfel de joc, ar fi aproape naiv să ne gândim că cineva ar avea șanse la fericire.
Oamenii par să aleagă întotdeauna calea auto-distrugerii. Suntem fragili și plini de conflicte. Ne refugiem în noi și uităm să mai privim în afară. Privim afară și uităm de ceea ce este înăuntru. Nu ne găsim locul. Ne dăm totuși seama de momentul în care l-am avut și l-am pierdut.
Scriitorii sunt în slujba cititorului, supuși voinței și puterii lor de consum. Ei nu mai au o altă viață, nu se mai privesc altfel decât ca pe niște umili servitori ai cititorilor. În acest nou univers, pentru un scriitor, a nu fi citit de public înseamnă moarte.
Avem de-a face în acest roman cu o femeie care a avut întotdeauna de ales între două drumuri: carieră sau copii, căsnicie sau prietenie. Tragedia apare în momentul în care realizezi că durerea nu este o parte din drumul ales, ci zace în tine, astfel că, pe orice cale pornești, ea rămâne prezentă în viața ta.
La parterul paradisului m-am simțit citind această carte. Un paradis în care iubirea este matură, puternică, statornică și sigură. O iubire în care oamenii pot trăi despreună și totuși să își fie ancore. O iubire care nu te scutește de durere și singurătate, pentru că nu poate promite fericirea
Ce se întâmplă atunci când reușim să ne acceptăm traumele? Când, în loc să ne înfrângă, avem maturitatea de a proceda diferit și de a răspunde împotriva primului instinct. Nu-i așa că v-ar plăcea să citiți despre asta? Dacă răspunsul este da, acest roman este alegerea potrivită.