I judge books by their covers #asasunteu
Eroina Ioanei Unk privește iubirea și relațiile din unghiuri aprope imposibile, cu intensitate, manie și obsesie. Probabil că și trăiește tot ceea ce gândește, dar nu în asta stă miza cărții, ci într-o obsedantă căutare a iubirii – dincolo de pierdere, suferință și trădare.
Chiar înainte de a se căsători, Carmen Uscatu supraviețuiește unui accident în care pierde unul dintre cei mai iubiți oameni. Vindecarea nu este ușoară. Fizic are parte de multe complicații și dureri care ar fi putut fi evitate sau ameliorate dacă sistemul medical românesc nu ar fi fost atât de trist și de sumbru.
Aparențele ascund o armată de demoni. Despre căutări ce nu se termină niciodată, abuz, atașament toxic, narcisism, manipulare și imposibilitatea asumării propriei identități – totul în numele a ceea ce am putea numi iubire și a dorinței de a găsi fericirea și a fi salvat, indiferent de răul pe care îl faci celorlalți.
“Poveștile personale pot fi o cheie către sufletele oamenilor, așa înțelegem lucruri despre lume, povestindu-ne viețile și experiențele”, spune autoarea. O carte de neratat.
Trebuie citită această carte. Trebuie lăsată să lovească, să devoreze, să facă rău și să chinuie. Ca la final să închizi coperta ca pe o ușă grea, pe care vrei să o încui cu lacăte ca să nu iasă monștrii pe care îi adăpostește în spatele ei și să te bucuri.
Autoarea și-a propus să scrie despre frici. Despre traume și relații. Îndrăznesc să spun că și-a dorit să scrie chiar și despre feminism, dar ușor și temperat, pentru că, într-un final, feminismul este despre normalitate.
Uite o carte de ficțiune din care ai ce învăța. Câte știm despre Chișinăul anilor ’90? Câte cunoaștem despre transformările pe care le-au simțit oamenii de rând? Cât poți salva cu un ghiozdan din istoria unei țări?
Cartea urmărește poveștile a două femei ce par candidate la nefericire: o intelectuală de la începutul secolului XX și o femeie modernă. Un mix de biografie, psihologie și ficțiune ce trebuie citit.
Cartea începe cu ziua în care Tina este concediată. Atunci când echilibrul este precar, orice schimbare îl poate reduce la zero, astfel că, după concediere, Tina nu reușește să își mai pună ordine în viață.
În Daphnia cunoaștem o fată de 19 ani care, în 1992, merge din Brăila la Chișinău ca să facă jurnalism. Chișinăul este doar începutul, pentru că apoi tânăra își continuă devenirea în București.