I judge books by their covers #asasunteu
Am citit cartea fără prea multe pauze. Eu asociez cartea cu un răspuns la constatarea oamenilor că după mult timp petrecut într-o relație oamenii ajung să semene. Dacă la început există o linie clară între ea și el, de-a lungul timpului aceasta se estompează și nu mai știm unde se termină unul și unde începe celălalt.
În ceea ce privește această carte sunt câteva lucruri care mi-au plăcut suficient de mult cât să merite să scriu despre ele. În primul rând mi-a plăcut titlul. În al doilea rând, mi-a plăcut schimbarea de perspectivă.
Deși am fost sceptică din nou când mi-am dat seama că subiectul cărții este femeia părăsită de soț pentru o femeie mai tânără (nu am crezut că voi rezona cu acest subiect într-un mod prea profund), am terminat prin a o descrie într-un singur cuvânt: intensă.
Aș fi vrut să încep cu un citat din această carte. Ceva profund, ceva remarcabil, ceva să justifice de ce am citit această carte pe…
“Suntem osificați în neputința noastră de a ne schimba. Ne înconjurăm de oameni care ne spun că suntem îndeajuns. Că nevolnicia noastră e virtute. Suntem…
Trebuie să recunosc că am simțit mereu o legătură specială cu toate personajele feminine din cărțile Laviniei. Sunt atât de umane și de reale, încât…
M-am îndrăgostit pentru că am crescut cu ele. Pentru că m-au ajutat să mă cresc singură. Pentru că deşi mi-au deschis atâtea drumuri, m-au învăţat…