I judge books by their covers #asasunteu
„Ia-i unui bărbat îndrăgostit femeia care i se plimbă prin vise și ai declanșat haosul”, ne avertizează încă de la început autorul. Narațiunea începe cu Alex și Ada, doi tineri ce par să trăiască o poveste frumoasă de iubire. Basmul durează, însă, exact trei pagini.
La această carte m-au atras inițial titlul și coperta. Apoi am aflat că romanul a câștigat premiul Goncourt în anul 2016, așa că i-am citit descrierea și am hotărât că merită o șansă.
Nu numai că mi-a plăcut Fata cu un singur ochi, dar am fost și curioasă să văd cine stă în spatele acestui roman; cine este această autoare temerară și inteligentă care își descrie cartea ca fiind “aproape un thriller”.
Sunt puține lucruri care mă entuziasmează mai mult decât așteptarea unei cărți. Sanatoriul a reușit să îmi creeze mari așteptări; nu atât cartea în sine sau autoarea, cât mai ales toate pozele din online. De obicei cărțile din colecția ARMADA nu m-au dezămăgit, așa că, iată încă un argument în favoarea marii așteptări.
Nu ai cum să nu judeci o carte după copertă atunci când (în lipsa altor informații anterior dobândite) aceasta este primul lucru pe care îl poți vedea. E departe de a fi printre cărțile mele thriller preferate, dar trebuie să spun că abordează o mulțime de subiecte pe care nu le-aș fi văzut neapărat reunite într-o singură carte
Deși am citit și citesc în continuare destul de multe cărți thriller, trebuie să spun că au fost puțin cele care mi-au plăcut cu adevărat. Recunosc că nu am fost nici pe aproape de a intui finalul (ceea ce ar fi semnul unei cărți bune) și totuși Prin ochii ei nu se numără printre thrillerele mele preferate.