I judge books by their covers #asasunteu
Dacă aș putea să transmit un singur mesaj acestei cărți i-aș spune “nu e vina ta, problema e la mine”. Dacă am citit deja trei cărți scrise de Camelia Cavadia, s-ar putea spune că sunt într-o mare măsură un fan al cărților ei. Cred că sunt totuși mai degrabă un fan al Cameliei Cavadia și o să explic de ce.
Am citit cartea fără prea multe pauze. Eu asociez cartea cu un răspuns la constatarea oamenilor că după mult timp petrecut într-o relație oamenii ajung să semene. Dacă la început există o linie clară între ea și el, de-a lungul timpului aceasta se estompează și nu mai știm unde se termină unul și unde începe celălalt.
În ceea ce privește această carte sunt câteva lucruri care mi-au plăcut suficient de mult cât să merite să scriu despre ele. În primul rând mi-a plăcut titlul. În al doilea rând, mi-a plăcut schimbarea de perspectivă.
Deși am fost sceptică din nou când mi-am dat seama că subiectul cărții este femeia părăsită de soț pentru o femeie mai tânără (nu am crezut că voi rezona cu acest subiect într-un mod prea profund), am terminat prin a o descrie într-un singur cuvânt: intensă.
Aș fi vrut să încep cu un citat din această carte. Ceva profund, ceva remarcabil, ceva să justifice de ce am citit această carte pe…
“Suntem osificați în neputința noastră de a ne schimba. Ne înconjurăm de oameni care ne spun că suntem îndeajuns. Că nevolnicia noastră e virtute. Suntem…
“Ziua cea mai fericită din viața mea (…) a fost aceea în care a murit tatăl meu.” Cam așa începe cartea care intră în cursa…
Trebuie să recunosc că am simțit mereu o legătură specială cu toate personajele feminine din cărțile Laviniei. Sunt atât de umane și de reale, încât…