Instabil – Ruxandra Burcescu

Crezuse că, odată cu mutarea la București, dorul de casă va atenua certurile, dar nu s-a întâmplat așa. Dorul de casă nu apăruse. Plecase și nu s-ar fi mai întors vreodată, dacă vocea răgușită din telefon nu i-ar fi reproșat constant, pe un ton plângăreț, că a uitat de familie, că va rămâne singură cuc și că o să regrete când ei nu vor mai fi. Până să ajungă acolo, însă, Lorelei regreta fiecare vizită lunară, sfârșită inevitabil cu scandal. Își puse perna peste cap și începu să numere secundele, așa cum făcea când era mică. Știa că, atunci când ajungea la trei mii șase sute, somnul forțat de după-amiază putea lua sfârșit.

Instabil – Ruxandra Burcescu

Cu toții avem o imagine despre modul în care credem că suntem și despre lucrurile de care suntem siguri că ne plac, iar de fiecare dată când apare ceva care ne destabilizează această imagine, ajungem într-o zonă instabilă și începem să ne întrebăm cine suntem și cum suntem cu adevărat. Poate că instabilitatea ar putea fi asociată și cu un fel de transformare, pentru că oricât de mult ne-ar plăcea rutina care ne întărește toate zonele de confort, în aceste spații plăcute, cu vreme caldă și frumoasă, nu crește niciodată nimic.

Instabil este o carte care își propune să transmită multe și nu se ferește să vorbească despre lucruri pe care de cele mai multe ori încercăm să le ignorăm. Romanul a apărut la editura Humanitas, în colecția dedicată scriitorilor români contemporani – colecție din care îmi propun să nu ratez nicio carte. Punctul central și liantul tuturor întâmplărilor din roman este Lorelei, o tânără din Giurgiu care în prezent lucrează în București.

Aparenta liniște din viața lui Lorelei se schimbă în momentul în care mama sa, o sună pentru a-i da vestea că un vecin de bloc, persoană cunoscută și dragă lui Lorelei, a murit. Aceasta decide să se întoarcă pentru câteva zile în Giurgiu, fără să se aștepte că această revenire va însemna de fapt o incursiune în trecut.

La întoarcerea lui Lorelei în Giurgiu aflăm mai multe despre Mircea, o persoană față de care protagonista noastră se simte puternic legată, dar despre care nu își amintește prea multe. Pentru că mama sa se eschivează de fiecare dată când Lorelei încearcă să afle răspunsuri, aceasta află de la alte persoane că Mircea a fost din același sat cu mama sa. Ca și cum ar fi fost trasă o cortină, tânara își amintește cât de puternic a fost legată copilăria sa de Gruiu, satul bunicilor săi. Ea decide să meargă acolo pentru a găsi răspunsuri și a-și înțelege mai bine trecutul.

Romanul explorează foarte multe teme, iar pe parcursul lui descoperim persoane și familii pline de traume – de la relațiile parentale, familii disfuncționale, singurătate și căutare, până la satul românesc, comunism și un ușor realism magic (pentru care, trebuie să recunosc, nu sunt un mare fan). Romanul Ruxandrei încearcă să evidențieze modul în care toate aceste teme nu se găsesc ca puncte singulare în realitate, ci se întrepătrund formând un întreg. Din acest motiv, atunci când încercăm să punem degetul pe una dintre probleme, durerea se propagă la nivelul fiecăreia dintre acestea.

Ce am găsit foarte interesant la acest roman este o ușoară analiză a relațiilor parentale în cazul familiilor cu doi sau mai mulți copii. Formula acestui tip de legătură nu este niciodată simplă și este, din păcate, prea puțin conștientizată.

Lori trebuia să fie singurul meu copil. Nu am vrut doi așa cum a avut mama. Nu am vrut să devin mama. Nu poți da totul dacă împarți. Și niciodată nu împarți egal.

Pag. 214

Nu cred că este neapărat un punct slab al cărții, ci mai degrabă o problemă de preferințe, dar există câteva episoade pe care fie le-aș fi preferat mai bine detaliate, fie m-aș fi lipsit de ele per total (atracția lui Lorelei pentru Clara și episodul întâlnirii cu David). Am mai fost contrariată și de numele protagonistei romanului, o alegere sofisticată pentru o mamă crescută la țară. Totuși, prin faptul că Lorelei devine pentru cunoscuți și familie Lori, am înțeles că poate fi o modalitate a autoarei de a arăta că orice lucru complicat se poate reduce într-un final la ceva simplu. Am înțeles că Ruxandra a investit mult în personajul său și fiind romanul său de debut, aștept cu nerăbdare să îi citesc următoarele cărți.

În concluzie, citiți această carte nu numai dacă vă atrage una dintre aceste teme, ci și dacă vreți să vă puneți întrebări despre propria copilărie și despre relația cu părinții – singura problemă rămâne faptul că răspunsurile va trebui să le găsim singuri.

Despre alte cărți care tratează teme similare am scris aici: Gene dominante, Noaptea plec, noaptea mă-întorc, Repetiție pentru o lume mai bună.