I judge books by their covers #asasunteu
Cartea nu este deloc una soft. Personajele se înfurie, se ceartă, și înjură. Oamenii sunt toxici și nocivi. Femeile acceptă relații abuzive. Cuplurile se pierd, părinții își neglijează copiii. Mâncarea pusă pe masă de mame este substitut pentru iubire.
Romanul Sabinei este o poveste a nerenunțării. Istoria unei familii, perioada dinainte de ’89 și cea post-comunistă, familii bolnave, părinți alcoolici și copii care încearcă să se crească singuri
Ați mai citit un roman în care protagonistul nu este personajul cel mai prezent din carte, ci sentimentul care îl însoțește – și anume singurătatea?
O demență absolută, dar mai ales unul dintre cele mai seducătoare romane pe care le-am citit în ultima perioadă. Cine este Dorian Dron și de ce scrie atât de bine?
Romanul pornește de la câteva întrebări chinuitoare: cum trebuie să iubească o mamă? care este datoria unei fiice? ce poți alege în viață și ce a fost deja ales de alții pentru tine?
O carte despre violență, contextul social al anilor ’90, tranziția postcomunistă din România și unul dintre romanele cu cele mai brutale începuturi pe care am avut ocazia să le citesc.
O carte cu un fir narativ ușor scandalos, ce arată cum și din punct de vedere tematic, opera Hortensiei a introdus în literatura română cazuri atipice, aflate în afara normelor sociale.
Raluca a scris o carte în care realitatea se simte ca o ficțiune; poate de la emoția pe care o folosește atunci când evocă anumite momente din copilărie, mărturisind cu simplitate că universul ei era cartierul clujean Mănăștur.
O carte scrisă din bucuria de a salva poveștile, pentru iubitorii de bine și frumos, dar și pentru cei sceptici. Pentru oamenii care nu reușesc să creadă într-o lume în care miracolele se întâmplă.
Simona Goșu a scris un roman valoros, supus unui singur și mare risc – acela de a nu fi judecat de cititor superficial, prin prisma antipatiei pe care Stela o poate provoca dacă nu este privită cu puțină înțelegere.