Ca să nu se aleagă praful de toate – Cosmin Perța

M-am întrebat uneori dacă nu cumva facem tot ceea ce facem pentru că nu avem de ales. Adică, da, mereu pare că avem o opțiune, însă de multe ori opțiunea aceea e doar o amăgire, iar de alte ori, orice ai alege, rezultatul e același […] Cred că există ceva în trecutul nostru care declanșează o cale de la care nu te mai poți abate. Chiar și atunci când te îndoiești profund de finalul și corectitudinea drumului pe care ai pornit, nu mai poți da înapoi. Ceva din tine te împinge de la spate […] Mereu ai de ales, spun toți. Dar eu nu simt asta.

Ca să nu se aleagă praful de toate – P. 77

Uite că am ajuns și la primul roman pe care l-am simțit grăbindu-mă să îl termin. Nu am avut timp nici să respir citindu-l. Au fost și foarte multe scene care mi-au accelerat pulsul, dar, ce-i drept, nici protagonistul nu a părut să aibă mai mult timp să privească în jur și să înțeleagă ce i se întâmplă.

Este prima carte semnată de Cosmin Perța pe care o citesc, așa că am început acest roman fără să știu la ce să mă aștept.

Suntem în anii ’90, într-un orășel mic din Transilvania și îl cunoaștem pe Samson, un tânăr ce își pierde mai întâi mama, iar apoi tatăl. Cel care ne vorbește în cadrul romanului este chiar protagonistul, așa că, avem bilete în primul rând într-un film de acțiune, în care violența fizică de care Samson dă dovadă, maschează de fapt un sine fragil și vulnerabil.

Idealul lui Samson este să ajungă în Germania, dar pentru asta are nevoie de 10,000 de mărci, de care este dispus să facă rost prin folosirea oricăror mijloace. Recunosc că această sumă fixă, la care personajul nu renunță cu încăpățânare, a devenit obsedantă pentru mine pe tot parcursul cărții, întrebându-mă dacă nu cumva personajul își sabotează de unul singur unica (presupusă) șansă la fericire.

Mi-a plăcut că autorul ne prezintă imaginea unui “bully” dintr-o altă perspectivă. Mai exact, violența nu se naște din senin, iar în acest caz, agresivitatea de care Samson se arată capabil vine din relații toxice și abuzive în familie, factori socioculturali, dar și din evenimente traumatice pe care protagonistul a fost lăsat să le proceseze singur în copilărie. Furia, reacțiile puternice și rapide pe care bărbatul le are la stimuli și provocări, dar și agresivitatea de care dă dovadă sunt direct proporționale cu regretul și remușcările de după. Așadar, Samson nu ocupă un rol clar definit al anti-eroului. El lasă cititorul să penduleze între două stări, condamnând și lăsându-se în același timp înduioșat de acțiunile acestuia, protagonistul fiind doar o victimă a propriilor alegeri – influențate decisiv de contextul social al anilor ’90 și de tranziția postcomunistă din România.

Pentru mine dimensiunea redusă a romanului nu este o problemă. Cred că ritmul alert în care acțiunile sunt relatate este susținut perfect de numărul relativ mic de cuvinte, obligând cititorul să mențină tempoul cu care personajul simte că este nevoit să își trăiască viața și iritarea de a fi pus mereu în fața unor situații neașteptate care cer decizii spontane.

Singurul lucru care nu mi-a plăcut la acest roman, este viziunea ușor romanțată asupra personajului pe care autorul o propune prin plăcerea lui Samson pentru literatură. Pentru mine această latură nu a reușit să fie deloc credibilă, but maybe it’s just me. În orice caz, romanul lui Cosmin Perța câștigă un punct în plus din partea mea pentru unul dintre cele mai brutale începuturi pe care am avut ocazia să le citesc.

Eu nu aș spune că este vorba despre alegerile pe care le facem ca să nu se aleagă praful de toate, ci mai degrabă despre faptul că oricum se va alege. Lucru care mă lasă fără o concluzie clară, pentru că este atât un sentiment eliberator, cât și unul de zădărnicie.

Rating: 3.5 out of 5.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *