Printre tonuri cenușii – Ruta Sepetys

V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață omenească? În dimineața aceea viața fratelui meu valora cât un ceas de buzunar.

Printre tonuri cenușii – P. 32

Mi-am cumpărat această carte acum câțiva ani, dar am citit-o recent. Despre ea s-au scris deja multe recenzii și s-au spus multe păreri, de aceea voi povesti pe scurt câteva lucruri despre experiența mea printre tonuri cenușii.

Nu aleg atât de des precum mi-aș dori cărți de ficțiune istorică, dar în ceea ce privește unul dintre cele mai devastatoare conflicte din istoria umanității, cel de-al Doilea Război Mondial, am citit suficiente cărți cât să îmi pierd noțiunea despre ceea ce înseamnă umanitatea. În general am evitat să scriu recenzii despre ele, deoarece mi se pare absurd să spun că mi-au plăcut cărți în care sunt descriere suferințe și fapte de o cruzime și o bestialitate inimaginabile.

Citisem prea puține despre ceea ce s-a întâmplat cu țările baltice după semnarea tratatului de neagresiune dintre Germania și Uniunea Sovietică. Împărțirea Europei de Est a făcut ca acestea să intre sub sfera de influență a Uniunii Sovietice. Ruta Sepetys a ales ca prin intermediul vocii unei tinere lituaniene de 16 ani, să spună povestea unei țări în care persoanele considerate antisovietice erau deportate, fiind coborâte din statutul de oameni.

Ceea ce mi s-a părut interesant la această carte este schimbarea de perspectivă și reamintirea faptului că în nicio poveste nu există un singur om rău. Pentru lituanieni, Hitler însemna conducătorul care i-ar putea salva de sub influența lui Stalin. În același timp, tirania lui Hitler omora în altă parte a lumii milioane de oameni. Mi-a fost dificil să citesc o carte în care naziștii să fie așteptați ca salvatori, lucru care m-a făcut să înțeleg că războiul este la fel de rău, indiferent de care parte a baricadei sau a istoriei te afli.

Despre carte trebuie să spun că este scrisă într-un mod simplu. Povestea este urmărită natural. Aș îndrăzni să spun că scriitoarea nu se grăbește să filozofeze pe baza faptelor, lipsind un anumit tip de profunzime de care recunosc că aș fi simțit nevoia. Am realizat la final că romanul face parte din categoria ficțiune istorică Young Adults, ce se adresează în principal adolescenților, lucru care m-a făcut să apreciez modul în care autoarea a reușit să păstreze interesul cititorului asupra firului narativ, fără să încerce să își demonstreze puterile literare printr-un stil complex.

Da, în ciuda aparentei simplități, Printre tonuri cenușii este o carte dureroasă. Și da, o să o citiți cu un gol în stomac, dar așa cum am mai spus, literatura nu trebuie să fie întotdeauna confortabilă. Nu citim doar ca să scăpăm de realitate, ci și ca să înțelegem că suntem parte din ea. Suntem datori să ducem mai departe poveștile celor de dinaintea noastră, în speranța că vom învăța ceva din ele.

Las aici o listă cu alte câteva cărți din această categorie pe care din diferite motive le recomand:

1. Binevoitoarele – Jonathan Littell
2. Tărâmul morții – Timothy Snyder
3. Povestea unui orfan – Pam Jenoff
4. Privighetoarea – Kristin Hannah
5. Viața după Auschwitz – Eva Schloss
6. Lumina din intuneric – Sharon Cameron
7. Băiatul cu pijamale în dungi – John Boyne
8. Arhitectul parizian – Charles Belfoure

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *