I judge books by their covers #asasunteu
Romanul reunește sub același titlu multe tipologii umane și explorează o gamă foarte largă de teme, fără ca acesta să fie un lucru forțat; de la începuturile eliberării sexuale din secolul XX, până la modul în care un război poate transforma o societate, de la glamour și iubire, până la prietenie și maturizare emoțională
Cititul din sentimentul de vină că nu citești nu cred să fi creat vreodată un cititor fericit. Este groaznic să citești o carte nepotrivită și este și mai rău să citești doar pentru că dintotdeauna școala ți-a spus cât de important este să o faci.
Am ales Bigama în primul rând pentru femininul din titlu, apoi pentru autoarea româncă și nu în ultimul rând, evident, pentru una dintre cele mai grozave coperte. Am decis să scriu despre ea pentru că mi-a rămas în minte.
Moartea lui Vivek Oji este un roman pe care simt că am așteptat să îl citesc dintotdeauna. Nu aș putea spune ce m-a atras mai exact la această carte; autoarea, titlul, recenziile foarte bune de pe Goodreads sau poate câte puțin din fiecare.
Această carte-album nu poate fi încadrată într-o singură categorie. Asta ar însemna să o lipsim de acea calitate care o face unică: modul fascinant în care autorul reușește să îmbine literatura cu gastronomia și călătoriile.
Am ajuns la final de an și am realizat că majoritatea cărților preferate sunt semnate de autori români; lucru care nu poate decât să mă bucure. Las aici cele mai bune cărți ale anului 2022 și vă prezint cărțile bucuriei.
A existat o situație în care am realizat că deși viața mea nu este infinită, lista de cărți pe care îmi doresc să le citesc pare nesfârșită și crește în fiecare zi. Concluzia mea este că undeva trebuie să ne oprim atunci când nu rezonăm cu ceea ce citim.
Am avut multe ocazii să cumpăr această carte, dar mereu am amânat momentul. În ciuda hype-ului creat în jurul ei, m-am gândit întotdeauna că este o carte pe care trebuie să o citești după ce ți-ai pus mai întâi întrebările potrivite.
Nici nu recomand cartea, nici nu spun că nu ar trebui să fie citită – mi-a lăsat foarte multe sentimente amestecate. Nu este veselă, dar nici tristă. Nu este plictisitoare, dar nici neapărat interesantă.
Nu spun că Alegerea Sofiei este un must-read, dar este o alegere mai mult decât potrivită pentru oricine vrea să citească o carte ce abordează tema Holocaustului și a răului absolut pe care oamenii sunt capabili să îl comită în numele unei idei iraționale.