– V-am prescris Crimă și pedeapsă de trei ori pe zi, câte șase-șapte pagini o dată, timp de 30 de zile, apoi Drumul, la 12 ore, opt pagini o dată, 14 zile, și, în cele din urmă, Cântece vis, un poem pe zi, seara înainte de culcare, până se termină. Dostoievski și McCarthy au sigur la librăria de la parter, Berryman se găsește mai greu, e posibil să fiți nevoiți să colindați librăriile.
Dacă o să căutați pe internet autor Radu Găvan, o să vă apară mai multe cărți, inclusiv Isus din întuneric, un roman pe care (încă) nu l-am citit, dar despre care am auzit lucruri bune. Curios este că, prima carte a scriitorului pe care am avut ocazia să o citesc este Efectul Jumanca. Spun curios pentru că îl cunosc pe Radu Găvan prin intermediul unei colecții de proze scurte pline de umor, iar pe mine nu mă sperie nimic mai tare decât un autor care scrie cu gândul de a arăta cât este de haios – umorul în cărți poate fi extrem de stânjenitor. De data aceasta, însă, autorul integrează umorul în personaje, ceea ce face atmosfera cărții surprinzător de plăcută și vie. Nu o să scriu multe despre carte, dar o să spun încă de la început pe scurt: mi-a plăcut.
Despre ce este cartea?
Conform coperții a patra, cartea este o radiografie cât se poate de reală a lumii literare. Știu că o să pară ciudat, dar avem povești cu scriitori contemporani cu o doză sănătoasă de dezechilibru creativ, în care sunt plasate strategic personaje precum vampiri, hateri, demoni, influenceri și super-babe. În ciuda modului în care sună, universurile imaginate de Radu Găvan, mi-au amintit foarte tare de seria Black Mirror. Lucrurile sunt cât se poate de sucite, dar păstrează o doză de “nu ar fi exclus să se întâmple așa ceva, cum de nu m-am gândit eu la asta?”.
Pe scurt, avem proze scurte și neobișnuite cu și despre autorii români contemporani, în care uneori, ne vom (re)găsi chiar și noi, cititorii.
Locuiam împreună cu părinții într-un apartament de patru camere din apropierea Pieței Rosetti, urmam de doi ani studiile Facultății de Litere și eram pasionată de cărți și de scriitori, însă, spre deosebire de mulți alți cititori, interesul meu se îndrepta cu precădere către cei contemporani autohtoni. Mi se părea fascinant că aveam ocazia să-i văd în carte și oase, să-i ascult vorbind, să le pun întrebări, și astfel să pot adăuga o formă palpabilă scrisului lor.
Ce este efectul Jumanca?
V-ați gândit ce se întâmplă cu un autor atunci când cea mai iubită și muncită operă a lui este desființată fără milă de cel mai îndârjit critic literar? Ei bine, uite că Radu Găvan s-a gândit, și ne spune și nouă în povestea care a dat și titlul cărții. Recunosc că, proza mea preferată rămâne Sindromul Zeului decăzut. Aș citi un întreg roman despre un univers în care scriitorii ajung să prescrie cărți oamenilor. Nu de puține ori am simțit că am și eu nevoie de “Crimă și pedeapsă” de trei ori pe zi sau de câte un poem seara, înainte de culcare. Mi-aș dori să găsesc librării la fiecare colț de stradă, și dacă autorii de pe rețetă nu sunt de găsit, atunci să mi se recomande alții – sau poate chiar antologii, care să îmi rezolve mai multe probleme deodată. Ar fi o lume splendidă, pe care mi-am imaginat-o și în care vreau să cred că o parte din mine deja trăiește.
Nu trecuse nici măcar o lună de la apariția ultimului roman al lui Casian, când temutul critic Jumanca îi și făcuse o cronică devastatoare, publicată în cea mai importantă revistă culturală din țară.
Un singur lucru aș schimba
Este o chestiune de gust aici și pur subiectivă. Nu îmi plac finalurile deschise. Îmi dau o senzație de neterminat, de parcă autorul a renunțat la jumătatea drumului sau m-a lăsat deliberat să bâjbâi printre posibilități. Știu că pentru unii cititori ele sunt o invitație la reflecție și o provocare, dar eu aș fi simțit nevoia să văd clar care este concluzia lumilor imaginate de autor. Deși nu aș schimba asta, las aici și că limbajul folosit în proze este cât se poate de real. El este luat din jurul nostru și transpus în carte. Pentru mine este un plus, dar sunt conștientă că pentru câțiva cititori este o informație bine de știut înainte de a alege cartea.
Ce mi-a plăcut cel mai tare?
Mi-a plăcut că l-am simțit pe Radu Găvan distrându-se și cred că el este un autor care își face foarte bine temele înainte de a scrie despre un subiect (chiar dacă acesta este lumea influencerilor, un subiect pe care mulți poate l-ar trata cu superficialitate). Mi-a plăcut că toată cartea poate fi o descriere acidă a comunității literare de azi, dar și un imbold dat autorilor: să vă mai și distrați când scrieți. Mi-a plăcut că dincolo de amuzament și umor, poveștile au un substrat serios, care pleacă de la probleme reale. Cât de sensibili sunt autorii? Cât de ușor e să distrugi munca unui scriitor printr-o singură recenzie? Care este locul literaturii române contemporane pe piața de carte de azi? Câți cititori aleg să mai citească autori români? Se poate trăi din scris? Se ajută scriitorii între ei? Cred că dincolo de umor, există o doză serioasă de realitate în carte și, dacă nu mă înșeală intuiția, chiar și câteva experiențe personale ale autorului.
În loc de concluzii
Am de fapt un mesaj pentru autor: umorul tău m-a prins, e subtil și bine dozat. Dincolo de asta, aș vrea să știi că apreciez literatura contemporană și tot ce vine la pachet cu ea. Cred în frământările și incertitudinile autorilor, la fel cum cred și că noi, cititorii și autori români contemporani, avem un background comun pe care nu îl putem ignora și care ne leagă mai tare decât ne-ar plăcea să credem. De aceea sper să descoperim cu toții literatura română contemporană și să simțim că este cel mai apropiat lucru de un fel de acasă. Așa că, după cum spun mereu: nu uitați ca la următoarea comandă să puneți în coș și un autor român.
Efectul Jumanca a apărut în anul 2025, la editura Hyperliteratura. Îl găsiți aici.
