“Când am cunoscut-o pe Luminița, o seară întreagă, în camera mea de cămin din Grozăvești, am vorbit – despre ce altceva? – despre literatură.“
Nu știu ce aș putea scrie aici pentru a convinge pe cineva că este un “must” să citești această carte. Dacă nu te convinge titlul (care pe mine m-a fascinat), atunci ce mai e de făcut?
Am citit cartea fără prea multe pauze. Dacă ne luăm după descrierea ei, putem crede că o să citim povestea Luminiței și a lui Cezar, doi studenți la Litere care se îndrăgostesc. Dacă citim cartea o să credem la un moment dat că este concentrată mai mult pe fobiile Luminiței, decât pe relație în sine. În orice caz, după ultimele pagini, când în sfârșit Luminița are dreptul la replică (povestea este relatată din perspectiva lui Cezar), totul pare să se schimbe și parcă ai vrea să mai citești cartea încă o dată.
Eu asociez cartea cu un răspuns la constatarea oamenilor că după mult timp petrecut într-o relație oamenii ajung să semene. Dacă la început există o linie clară între ea și el, de-a lungul timpului aceasta se estompează și nu mai știm unde se termină unul și unde începe celălalt. Cam asta a rămas pentru mine Luminița, mon amour; o carte care mi-a făcut pe alocuri ordine în gânduri și care mi-a readus în minte întrebări pe care în goana cotidianului uitam că le mai am.
În orice caz, am mai rămas cu o dorință (nu chiar) ascunsă, să existe și un “remake” al cărții. Aș vrea să citesc totul din perspectiva Luminiței. Pentru că dacă am învățat ceva de-a lungul timpului, este faptul că într-o relație tot timpul există două variante ale acesteia.
În concluzie: cartea este excelentă (îmi demonstrează încă o dată că o carte scrisă în română, nu tradusă, are o naturalețe a limbajului de care uneori ai nevoie), subiectul interesant și actual, finalul bine scris.
Aaa, da! Ar mai fi de menționat că romanul poate fi descris ca fiind “auto-ficțional”. În mod normal aș săpa în continuare și aș face mai multe căutări pe Google ca să aflu detalii despre povestea reală. De data aceasta nu am nevoie. Cartea a fost perfectă. Nu mai am nevoie de alte detalii. Atât. Punct.
P.S: După carte am urmărit și filmul disponibil aici. Nici el nu dezamăgește.
