Nu am nicio explicație pentru cât de mult mi-am dorit această carte. A fost dragoste la prima vedere.
Nu am reușit să înțeleg cum poate o copertă atât de simplă (dar de altfel superbă) să susțină un titlu cu atât de multă greutate. După ce am terminat de citit cartea am realizat că am rămas cu aceleași întrebări: cum au reușit oamenii să transforme iubirea (un sentiment atât de firesc), într-un lucru atât de complicat și plin de vinovăție?
În primul rând trebuie să spun că Andreea Corneanu scrie foarte bine și clar. Pe întreg parcursul cărții am avut convingerea că citesc un roman în spatele căruia stau multe ore de documentare, lucru care mi-a confirmat din nou ideea că nicio carte bună nu se bazează doar pe talentul autorului, ci și pe mult efort din partea acestuia.
Acțiunile prezentate în carte se desfășoară în jurul anilor ’50 în Birmingham. Încă de la primele pagini este simplu să îți dai seama că personajele principale sunt Austin și Oliver. Cartea abordează o lume sensibilă, în care asumarea propriei orientări sexuale înseamnă să trăiești cu rușine într-o societate care impune un anumit tip de normalitate. Este prezentată o parte importantă din istoria LGBTQIA+ și apariția primelor reforme și asociații ce sprijină această comunitate.
Austin și Oliver se îndrăgostesc și își trăiesc povestea într-o lume în care acest tip de relație nu este admis, ci pedepsit prin închisoare sau prin terapie de conversie. Povestea este relatată într-un mod delicat și ușor poetic. Acțiunea nu este una alertă, iar cele 200 de pagini ale cărții par să cuprindă la fix stările și sentimentele personajelor.
Este interesant și faptul că acesta este romanul de debut al Andreei Corneanu; de abia aștept și viitoarele cărți. Este o autoare pe care cu siguranță o să o mai citesc.
Nu în ultimul rând, Tot ce rămâne din nimic este o carte despre toleranță și acceptare. Este o carte care arată că iubirea râmâne iubire și că indiferent de ceea ce se întâmplă, not supporting love is never an option.
