O poveste de familie, care își are rădăcinile în Vechiul Testament și se întinde pe nouăzeci și două de generații sau o rescriere a unui mit biblic, cu toate interpretările doctrinelor monoteiste.
La unele am plâns, cu personajele altora m-am aliat și pe majoritatea le-am umplut de stickere colorate. Am trăit prin aceste cărți și vreau să cred că ele trăiesc acum mai departe prin mine.
Pentru mine finalul acestui roman a fost de o tristețe copleșitoare. Așa că o să o spun încă de acum, citiți romanul până la final și fiți atenți la detalii! Garantez că o să vă placă.
O carte scrisă din bucuria de a salva poveștile, pentru iubitorii de bine și frumos, dar și pentru cei sceptici. Pentru oamenii care nu reușesc să creadă într-o lume în care miracolele se întâmplă.
Simona Goșu a scris un roman valoros, supus unui singur și mare risc – acela de a nu fi judecat de cititor superficial, prin prisma antipatiei pe care Stela o poate provoca dacă nu este privită cu puțină înțelegere.
Dezrădăcinare este o colecție de frici și traume neprocesate ce se încheagă și formează o viață, viața personajului Sașa. Îi mulțumesc autoarei că m-a ținut de mână.
Am știut de la primele pagini că am în față un autor și un roman în fața cărora îmi voi permite să mă prăbușesc și să mă descompun în zeci de emoții.
Rar mi-a fost dat să întâlnesc o carte care să îmi placă atât de mult din prima clipă în care am ținut-o în mână. Poate a fost cuvântul învolburată din titlu sau numele Călinei ce promite existența unui personaj feminin în jurul căruia este construită o întreagă lume.
Lorelei este negreșit o poveste de dragoste; o poveste autentică, puternică și vie, ce nu se încadrează deloc în tiparul exagerat al romanelor de dragoste americane.
Pentru mine această carte merită mai mult de cinci stele. Merită un cer înstelat. Cât despre Cella Serghi, ea este acum parte din sufletul meu – și pentru că sufletul nu se lasă niciodată în urmă, nici povestea ei nu mă va părăsi vreodată.