Pentru mine această carte merită mai mult de cinci stele. Merită un cer înstelat. Cât despre Cella Serghi, ea este acum parte din sufletul meu – și pentru că sufletul nu se lasă niciodată în urmă, nici povestea ei nu mă va părăsi vreodată.
Tag: recenzie
Poate că pura întâmplare m-a făcut să o aleg acum sau poate că eu eram în căutarea unei forme de a dispărea pentru câteva momente din propria mea viață, știu doar că într-un final Flavius Ardelean s-a ales cu o nouă cititoare care îi așteaptă cu nerăbdare și următoarele cărți.
Volumul reunește o colecție de povestiri care vorbesc despre parcursul pe care l-am avut cu toții prin labirintul relațiilor și al dorințelor ascunse.
Deși se citește ușor, cartea nu este deloc simplă. Aceasta povestește saga familiei Esposito și urmărește evoluția acesteia timp de aproape un veac, începând din 1914 și terminându-se în 2009. Acțiunea cărții se desfășoară în Castellamare, o insulă micuță și imaginară ce aparține Italiei.
Am cumpărat Fidelități pentru pluralul din titlu. Pentru că fidelitatea, credința sau devotamentul au fost în mintea mea mereu concepte singulare, titlul m-a făcut să mă întreb câte tipuri există de fapt. Cartea nu mi-a răspuns la această întrebare, dar m-a forțat să îmi caut propriul răspuns.
Deși am citit și citesc în continuare destul de multe cărți thriller, trebuie să spun că au fost puțin cele care mi-au plăcut cu adevărat. Recunosc că nu am fost nici pe aproape de a intui finalul (ceea ce ar fi semnul unei cărți bune) și totuși Prin ochii ei nu se numără printre thrillerele mele preferate.
Dacă aș putea să transmit un singur mesaj acestei cărți i-aș spune “nu e vina ta, problema e la mine”. Dacă am citit deja trei cărți scrise de Camelia Cavadia, s-ar putea spune că sunt într-o mare măsură un fan al cărților ei. Cred că sunt totuși mai degrabă un fan al Cameliei Cavadia și o să explic de ce.
În ceea ce privește această carte sunt câteva lucruri care mi-au plăcut suficient de mult cât să merite să scriu despre ele. În primul rând mi-a plăcut titlul. În al doilea rând, mi-a plăcut schimbarea de perspectivă.
Deși am fost sceptică din nou când mi-am dat seama că subiectul cărții este femeia părăsită de soț pentru o femeie mai tânără (nu am crezut că voi rezona cu acest subiect într-un mod prea profund), am terminat prin a o descrie într-un singur cuvânt: intensă.
Aș fi vrut să încep cu un citat din această carte. Ceva profund, ceva remarcabil, ceva să justifice de ce am citit această carte pe…