Dacă în ceea ce privește cărțile rușinii încercam oarecum să găsesc motive pentru care am renunțat să le mai citesc, în ceea ce privește cele mai bune cărți ale anului 2022 nu am nevoie de niciun argument pentru a spune că le-am adorat (chiar dacă majoritatea mi-au frânt inima și au rupt bucăți din mine).
Pe scurt, la începutul anului mi-am propus să citesc cât mai multe cărți scrise de autori români (preferabil contemporani). Am crezut că nu va fi un scop chiar atât de ușor de îndeplinit, dar după primele cărți am ajuns să nu îmi doresc să mai citesc altceva pentru o vreme. Sunt două motive (suficiente) care m-au făcut să reîndrăgesc atât de tare literatura română: autorii și limba. Ideea că persoanele care au scris o carte pe care nu am putut să o las din mână sunt atât de aproape de mine (la o căutare pe Instagram sau la câteva străzi distanță), pentru mine este genială. Îmi place să îi descopăr și să realizez că oameni care trăiesc la fel ca mine sunt capabili de mici minuni folosindu-se doar de cuvinte.
În altă ordine de idei, când citeam cartea Laurei Ionescu (Mă găsești când vrei), am realizat că toate acele cuvinte sunt exact cele din mintea autoarei.
Sunt cuvinte scrise fără traduceri și interpretări, fără bariere de limbă. Dacă stai să te gândești serios la asta, chiar este un lucru extraordinar.
Concluzia este că am ajuns la final de an și am realizat că majoritatea cărților preferate sunt semnate de autori români; lucru care nu poate decât să mă bucure. Le recomand pe toate și sper să îi citim cât mai mult și în număr cât mai mare; pentru că merită și pentru că au scris pentru ei, dar și pentru noi.
Fără nicio ordine, las aici cele mai bune cărți ale anului 2022 și vă prezint cărțile bucuriei:
1. De ce să fii fericită când poți fi normală? (Jeanette Wintersone) – Am scris aici despre ea. Pe scurt, este o carte autobiografică, destul de dureroasă. Titlul este foarte inspirat, deci bazați-vă pe el dacă alegeți cartea.
2. Jurnalul lui 66 (Alexandra Furnea) – Despre cartea Alexandrei am scris aici. Autoarea a supraviețuit incendiului din Colectiv. Cartea este o porție grea de realitate, pentru care sper să fiți pregătiți atunci când alegeți să o citiți.
3. Măștile fricii (Camelia Cavadia) – Am scris aici mai multe despre carte. Am citit-o cu inima strânsă pentru că este o carte ce vorbește despre traumele copilăriei.
4. Miezul inimii (Ioana Nicolaie) – Nu este un secret că o iubesc pe Ioana Nicolaie și ador proza ei ușor poetică. Dacă vreți să citiți despre mamele ce își trăiesc întreaga viață cu grija altor suflete, puteți să o alegeți. Părerea mea o găsiți aici.
5. Luminița, mon amour (Cezar Paul Bădescu) – Găsiți aici câteva lucruri despre carte. Eu o consider o carte excelentă, cu un subiect actual – este despre dragoste, nebunie, relații disfuncționale și limita dintre eu și noi.
6. Mă găsești când vrei (Lavinia Braniște) – Este printre primele cărți despre care am scris. Îmi place mult Lavinia Braniște. Îmi plac la fel de mult și personajele feminine pe care le creează. Cred că are un săculeț cu eroine pe care le scoate și cu care se joacă în romanele sale.
7. Tot ce rămâne din nimic (Andreea Corneanu) – Am detaliat aici de ce mi-a plăcut atât de mult această carte. Îmi place cum este scrisă și faptul că subiectul pare foarte bine documentat. Este o poveste de dragoste (LGBTQIA+) care ne amintește că LOVE IS LOVE indiferent de variabile.
8. Mințile lui Billy Milligan (Daniel Keyes) – Este povestea reală a lui William Stanley, prima persoană diagnosticată cu tulburare de personalitate multiplă. Cartea este mai mult decât interesantă. Vă recomand să o citiți. Eu am scris câteva lucruri despre ea aici.
9. Nu te găsesc pe nicăieri (Laura Ionescu) – Nu am apucat să scriu despre carte, dar m-a impresionat cu adevărat. Autoarea se întoarce în copilărie și adolescență pentru a recompune imaginea mamei. Este o carte plină de suflet și de sensibilitate. Am găsit aici o autoare care își permite să fie vulnerabilă – în același timp Laura Ionescu scrie absolut superb.
10. Dezrădăcinare (Sașa Zare) – Urmează să scriu despre această carte, pentru că este ultima citită din acest an. Dezrădăcinare este o preferată a preferatelor. Este o carte despre căutarea, pierderea și reconstruirea propriei identități. Este un roman care chiar mi-a tăiat răsuflarea. Poate m-a prins pe mine într-un moment sensibil, dar totuși vă recomand să o încercați și voi.
