– Nu, răspunse Juliette cu hotărâre, o hotărâre care o miră și pe ea, nu fac parte dintr-o sectă. Îmi plac cărțile, atâta tot.
Fata care citea în metrou – Christine Féret-Fleury
În 2023 am trăit zeci de vieți diferite și am iubit cu sute de inimi. Am adorat personaje și m-am identificat cu ele. Am disprețuit și m-am revoltat. Am învățat și am trăit lucruri noi. M-am refugiat și am încercat să uit, dar de cele mai multe ori m-am regăsit pe mine atunci când mă simțeam pierdută. Anul 2023 nu a fost numai despre cărți, dar pot spune, cu siguranță, că nu știu unde aș fi fost astăzi fără ele.
De aproape doi ani am redescoperit plăcerea de a citi autori români și mi-a fost imposibil să mă mai îndepărtez de aceștia. Las aici cele mai bune cărți ale anului 2023 pentru mine, iar lista arată clar că nu m-am apropiat prea mult de rafturile cu literatură străină din librării.
La unele am plâns, cu personajele altora m-am aliat și pe majoritatea le-am umplut de stickere colorate pentru pasaje la care vreau să revin (deși știu că cel mai probabil nu o să o mai fac). Am trăit prin aceste cărți și vreau să cred că ele trăiesc acum mai departe prin mine.
- Învolburata lume a Călinei (Ana Selena)– Este cartea pe care am numit-o prelungirea sufletului meu și nu pot spune nimic mai mult de atât. Rămâne cartea mea preferată a anului 2023, iar de Călina o să îmi amintesc întotdeauna cu afecțiune și cu un dor nebun.
- Pe firul de păianjen al memoriei (Cella Serghi) – Am (re)descoperit-o pe Cella după câțiva ani. Este o carte despre deziluzii, resemnare și suferință, dar mai ales despre puterea de a plăti orice preț pentru pasiunile și lucrurile care te fac să te simți viu.
- Viața e a mea (Emilia Faur) – M-a lăsat cu o senzație profundă de lipsă. Autoarea scrie cu un anumit tip de tandrețe pentru fetele și femeile de pretutindeni despre condiția ingrată a femeii în România. Este o carte prin care Emilia încearcă să dărâmă ziduri ridicate de o societate care are nevoie să fie reconstruită.
- Legată cu funia de pământ (Lorina Bălteanu) – O carte mică scrisă cu profunzime și emoție, ce descrie un întreg univers văzut prin ochii unei fetițe. Mi-a plăcut foarte mult cum scrie Lorina Bălteanu. Te va face să te întrebi care sunt lucrurile care te înrădăcinează pe tine, dar nu te lasă să crești.
- Stații (Ramona Gabăr) – Dorințe ascunse, nefericiri personale, sacrificii, idei fixe și obsesii. Este o carte de proză scurtă pe care o recomand cu încredere.
- Viața de apoi a poetului (Andrei Crăciun) – Uite o carte de la care nu mă așteptam să mă câștige atât de rapid. Fii pregătit pentru personaje care se confesează, vorbind fără rușine despre intimitate, iubire, sex și atracție, înstrăinare și gol. Un roman în aparență simplu, dar de o frumusețe fermecătoare.
- Bărbatul fără cap (Lavinica Mitu) – Colecție de povestiri bine închegate ce surprind atmosfera din familiile celei de-a doua jumătăți a comunismului din România. Nu este un manifest împotriva părinților sufocanți sau absenți, ci mai degrabă o declarație publică a vindecării unei fiice.
- Gene dominante (Ștefania Mihalache) – Ileana trece prin provocări în viața de cuplu cu Mar, partenerul său, iar contrapunctul din trecut este chiar relația propriilor părinți. Dacă asta îți sună interesant, îți va plăcea și cartea.
- Fata cu un singur ochi (Mihaela Motreanu) – O carte pentru un public suficient de matur cât să privească cu deschidere către subiecte considerate tabu. Relații toxice, autoagresiune, represiune sexuală și dependențe. Un fel de awareness pentru cei dispuși să înțeleagă.
În materie de literatură străină sunt trei cărți pe care le recomand:
- Mâine eram veșnic leu (Arnhild Lauveng) – Autobiografia autoarei care timp de 10 ani a suferit de schizofrenie și a luptat împotriva ei. Despre universul suprarealist în care persoanele cu această afecțiune sunt nevoite să trăiască și provocările unei vieți puse sub semnul unui diagnostic psihiatric.
- Moartea lui Vivek Oji (Akwaeke Emezi) – Prin personajul lui Vivek Oji este descrisă nevoia de a fi tu într-o lume în care rolul îți este prestabilit prin naștere și reglat în timpul vieții de concepțiile celor din jur. Este o strigare la toleranță și bunătate.
- Găsește-mă (André Aciman) – Este continuarea cărții Strigă-mă pe numele tău. O carte care m-a făcut să iau noțiunea de iubire, să o analizez meticulos și apoi să cred în ea. Despre iubire, dar nu așa cum suntem obișnuiți să o vedem.
Cam atât cu anul 2023 pentru mine.
